Partea buna a celor doua taxe auto

Dezvaluirile ziarului “Gardianul” referitoare la haosul din mintea (si practica) guvernantilor in ceea ce priveste protejarea anumitor interese din zona vanzarilor auto din Romania l-au determinat pe ministrul economiei sa iasa la rampa. In plina sedinta de guvern, Varujan Vosganian a facut o declaratie ametitoare. Domnia sa a sustinut ca argumentatia prezentata in paginile ziarului nostru, conform careia atat vechea, cat si noua lege “auto” sunt simultan in vigoare, nu sta in picioare. Ca orice politician care se respecta, domnia sa a invocat Constitutia in sustinerea ineptiei in cauza. Insa singurul lucru pe care l-a putut dovedi Vosganian – reamintesc celor neatenti ca vorbim de ministrul de finante - este ca habar nu are de prevederile Codului fiscal, mai precis de cea a articolului 4 al acestuia, care spune clar cum poate fi modificat Codul si cand intra in vigoare eventualele modificari. Scandalul taxelor auto prezinta si un avantaj, anume acela ca derularea evenimentelor sugereaza, ea insasi, solutia in vederea evitarii pe viitor a unor asemenea situatii. Solutia este aceeasi care ma impiedica pe mine sa il injur ca la usa cortului in acest colt de pagina pe domnul Vosganian, sau pe seful domniei sale, domnul Tariceanu. Eu, unul, raspund pentru munca mea, in speta, pentru ceea ce scriu. Inclusiv penal, daca ma ia gura pe dinainte. Daca gresesc flagrant, spre exemplu, calomniind pe cineva, risc sa ma duc la “mititica” si sa-i platesc respectivului despagubiri usturatoare. Nu acelasi lucru se poate spune despre domnul Vosganian si despre colegii domniei sale intru guvernarea tarii, fosti, prezenti sau viitori. Oricate tampenii ar face, oricate ordonante de urgenta inepte ar emite, oricate decizii tembele ar lua, nu ii trage nimeni la raspundere. In cel mai rau caz, risca sa intre in opozitie. De altfel, riscul acesta este neglijabil, daca tii cont de memoria scurta a romanilor si de antidotul pomenilor electorale, aflat mereu la indemana celor de la putere. Lucrurile ar sta diferit daca, Doamne fereste, legea i-ar face responsabili pe guvernanti pentru “munca” prestata.