Patronul FC Steaua, Gigi Becali, declarat că motivul pentru care a acceptat să negocieze plecarea lui Dorin Goian deoarece îşi doreşte să îi facă loc în echipă unui jucător mai tânăr, Tudose, actualmente împrumutat la Gloria Buzău. Finanţatorului roş-albaştrilor spune că vrea să primească 4 milioane de euro
pentru fundaş şi că negociază deja cu trimişii clubului englez Sunderland.
"Nu-l vând pe Goian pentru bani
, el are dorinţe. Eu îl vreau pe Tudose de la Buzău, ca să-l cresc aici. Eu vreau numai mânji. Pe Goian vreau patru milioane. Deja negociem! ... parcă cu Sunderland", a spus Becali.
luni, 27 aprilie 2009
"Steaua ar avea probleme dacă l-aş vinde pe Rădoi"
Patronul Stelei a declarat că, deşi mai multe echipe au fost interesate de achiziţionarea lui Mirel Rădoi, a blocat plecarea finului său de la formaţia din Ghencea prin fixarea unui preţ prohibitiv de 15 milioane de euro
.
"Am fost în discuţii cu Koln şi încă două cluburi, am cerut 15 milioane pe el pentru că înseamnă 30 la sută din echipă. Şi ca să risc să mă debarasez de el e o problemă. Pe Rădoi trebuie să-l ţin cât pot de mult şi să-l fac să vrea şi el să rămână la Steaua", a menţionat Gigi Becali.
Mirel Rădoi a declarat, recent, că şi-ar dori să evolueze la o echipă dintr-un campionat mai puternic după opt ani petrecuţi în tricoul "roş-albastru".
.
"Am fost în discuţii cu Koln şi încă două cluburi, am cerut 15 milioane pe el pentru că înseamnă 30 la sută din echipă. Şi ca să risc să mă debarasez de el e o problemă. Pe Rădoi trebuie să-l ţin cât pot de mult şi să-l fac să vrea şi el să rămână la Steaua", a menţionat Gigi Becali.
Mirel Rădoi a declarat, recent, că şi-ar dori să evolueze la o echipă dintr-un campionat mai puternic după opt ani petrecuţi în tricoul "roş-albastru".
România, campioană europeană la spadă
Echipa feminină de spadă a României a devenit campioană continentală după ce, miercuri, a trecut de reprezentativa similară a Germaniei,campioana mondială en-titre. În finala de la Kiev româncele s-au impus cu scorul de 45-34. Italia a fost cea care şi-a adjudecat medalia de bronz dupa ce a trecut de Ungaria cu scorul de 45-27
Campionatele Europei, care nu contează pentru calificarea la Jocurile Olimpice de la Beijing, se vor încheia joi, când sunt programate probele de sabie feminin şi spadă masculin.
Campionatele Europei, care nu contează pentru calificarea la Jocurile Olimpice de la Beijing, se vor încheia joi, când sunt programate probele de sabie feminin şi spadă masculin.
2,5 milioane de euro pentru Săpunaru
C Porto a achiziţionat de la Rapid 50 la sută din drepturile sportive ale rapidistul Cristian Săpunaru pentru suma de 2,5 milioane de euro.
Potrivit
publicaţiei O Jogo, la gruparea giuleşteană vor ajunge sub formă de împrumut Joao Paulo şi Claudio Pitbull. La finalul sezonului Rapid va decide dacă cei doi jucători vor rămâne la grupare pentru mai multe sezoane. În perioada împrumutului, salariile celor doi jucători vor fi plătite în mod egal de Rapid şi FC Porto.
Claudio Pitbull nu s-a arătat încântat de această propunere, “deoarece campionatul românesc nu este foarte vizibil”, dar a recunoscut ca formaţia giuleşteană are un antrenor de calitate.
Potrivit
publicaţiei O Jogo, la gruparea giuleşteană vor ajunge sub formă de împrumut Joao Paulo şi Claudio Pitbull. La finalul sezonului Rapid va decide dacă cei doi jucători vor rămâne la grupare pentru mai multe sezoane. În perioada împrumutului, salariile celor doi jucători vor fi plătite în mod egal de Rapid şi FC Porto.
Claudio Pitbull nu s-a arătat încântat de această propunere, “deoarece campionatul românesc nu este foarte vizibil”, dar a recunoscut ca formaţia giuleşteană are un antrenor de calitate.
Riccardo Ricco a câştigat a şasea etapă a Turului Franţei
alianul Riccardo Ricco a câştigat a şasea etapă a Turului Fraţei, urmat fiind de Alejandro Valverde.
Kim Kirchen a terminat cei 195.5 km ai cursei pe locul cinci, dar în clasamentul final ocupă primul loc. Kirchen are un avans de şase secunde în faţa lui Cadel Evans, care a terminat pe poziţia a treia, dar la general ocupa locul al doilea.
Stefan Schumacher se clasează doar pe trei în clasamentul general, după o ciocnire pe ultima sută de metri, în această etapă.
Vineri va avea loc etapa a şaptea a Turului Franţei între Brioude şi Aurillac, pe o distanţă de 159 de km.
Kim Kirchen a terminat cei 195.5 km ai cursei pe locul cinci, dar în clasamentul final ocupă primul loc. Kirchen are un avans de şase secunde în faţa lui Cadel Evans, care a terminat pe poziţia a treia, dar la general ocupa locul al doilea.
Stefan Schumacher se clasează doar pe trei în clasamentul general, după o ciocnire pe ultima sută de metri, în această etapă.
Vineri va avea loc etapa a şaptea a Turului Franţei între Brioude şi Aurillac, pe o distanţă de 159 de km.
Un Tour de forţă organizatoric
Cicliştii se pregătesc pentru startul primei etape de munte, în timp ce dramatismul etapei anterioare pare să fie uitat. Acesta e Tour-ul.
Drama ţine o zi, de mâine totul devine din nou posibil. Cea mai lungă etapă, de 238 km, s-a decis pe ultimii 30 de metri, atunci când atacul disperat al campionului Franţei, Nicolas Vogondy, a fost anihilat de sprintul masiv al plutonului condus de Cavendish.
Vogondy a fost în evadare împreună cu alţi doi francezi, 220 km, dar încă o dată
plutonul a fost cinic şi călcat în picioare toată gloria francezului îmbrăcat în culorile de campion al ţării sale. Pe toţi cei 238 km însă, publicul a fost pe marginea drumului. Tour-ul, şi ciclismul în general, este sportul în care fiecare poate sta în primul rând, aproape că poate participa la cursă.
O bătrânică a fost, de altfel, lovită de un ciclist la o curbă, din prea multă curiozitate. Ce-i face să stea pe oamenii aceştia pe marginea cursei, ore întregi, pentru câteva secunde de spectacol în care cicliştii trec în viteză? Organizatorii încearcă să mai înmulţească elementele de spectacol cu o caravană publicitară. Cu o oră înaintea cicliştilor trec pe acelaşi drum peste 100 de automobile
cu mesaje publicitare. Caravana a primit tot mai mult în ultimii ani caracterul butaforic al paradelor americane. Debutează cu un ciclist uriaş în tricoul galben, automobilele sunt îmbrăcate în toate formele posibile, în funcţie de sponsor, de la o dormeză la o cană de cafea, sfidând formele aerodinamicii.
De altfel, se face publicitate
la orice, de la servicii bancare la hoteluri şi de la detergenţi la brânză. În plus
, echipele franceze au propriile lor autoturisme publicitare şi e clar că miza participării la Tour este una imensă de vreme ce sunt interesate direct de publicul de pe marginea drumului. Banii sunt mulţi, desfăşurarea de forţă a Tour-ului, impresionantă. Nu mai puţin de 2.000 de oameni îi urmează pe cei implicaţi direct în cursă, cu misiunea de a asigura infrastructura, gardurile, tribunele (da, la sosire sunt tribune pentru aproximativ 1.000 de invitaţi), clădirile de prezentare etc. Toate sunt asamblate şi dezasamblate în fiecare zi.
Mai e nevoie de un epilog al articolului aniversar de ieri, despre dopaj. Până pe pantele ultimului munte al zilei, Super Besse, Schumacher e purtătorul tricoului galben. Prezenţa sa la start a fost puternic contestată. Schumacher a fost suspendat cinci luni în 2005, pentru catheină, un antialergic – de fapt un stimulent de oxigenare. În octombrie anul trecut, e drept, nu în timpul cursei ci... la discotecă, Schumacher a fost depsitat cu urme de amfetamină. E drept, amfetamina nu te face mai puternic, aşa ca eritropetina, ci doar te face să uiţi de durere şi de oboseală... De ce avea nevoie la discotecă Stefan Schumacher de toate astea?
Drama ţine o zi, de mâine totul devine din nou posibil. Cea mai lungă etapă, de 238 km, s-a decis pe ultimii 30 de metri, atunci când atacul disperat al campionului Franţei, Nicolas Vogondy, a fost anihilat de sprintul masiv al plutonului condus de Cavendish.
Vogondy a fost în evadare împreună cu alţi doi francezi, 220 km, dar încă o dată
plutonul a fost cinic şi călcat în picioare toată gloria francezului îmbrăcat în culorile de campion al ţării sale. Pe toţi cei 238 km însă, publicul a fost pe marginea drumului. Tour-ul, şi ciclismul în general, este sportul în care fiecare poate sta în primul rând, aproape că poate participa la cursă.
O bătrânică a fost, de altfel, lovită de un ciclist la o curbă, din prea multă curiozitate. Ce-i face să stea pe oamenii aceştia pe marginea cursei, ore întregi, pentru câteva secunde de spectacol în care cicliştii trec în viteză? Organizatorii încearcă să mai înmulţească elementele de spectacol cu o caravană publicitară. Cu o oră înaintea cicliştilor trec pe acelaşi drum peste 100 de automobile
cu mesaje publicitare. Caravana a primit tot mai mult în ultimii ani caracterul butaforic al paradelor americane. Debutează cu un ciclist uriaş în tricoul galben, automobilele sunt îmbrăcate în toate formele posibile, în funcţie de sponsor, de la o dormeză la o cană de cafea, sfidând formele aerodinamicii.
De altfel, se face publicitate
la orice, de la servicii bancare la hoteluri şi de la detergenţi la brânză. În plus
, echipele franceze au propriile lor autoturisme publicitare şi e clar că miza participării la Tour este una imensă de vreme ce sunt interesate direct de publicul de pe marginea drumului. Banii sunt mulţi, desfăşurarea de forţă a Tour-ului, impresionantă. Nu mai puţin de 2.000 de oameni îi urmează pe cei implicaţi direct în cursă, cu misiunea de a asigura infrastructura, gardurile, tribunele (da, la sosire sunt tribune pentru aproximativ 1.000 de invitaţi), clădirile de prezentare etc. Toate sunt asamblate şi dezasamblate în fiecare zi.
Mai e nevoie de un epilog al articolului aniversar de ieri, despre dopaj. Până pe pantele ultimului munte al zilei, Super Besse, Schumacher e purtătorul tricoului galben. Prezenţa sa la start a fost puternic contestată. Schumacher a fost suspendat cinci luni în 2005, pentru catheină, un antialergic – de fapt un stimulent de oxigenare. În octombrie anul trecut, e drept, nu în timpul cursei ci... la discotecă, Schumacher a fost depsitat cu urme de amfetamină. E drept, amfetamina nu te face mai puternic, aşa ca eritropetina, ci doar te face să uiţi de durere şi de oboseală... De ce avea nevoie la discotecă Stefan Schumacher de toate astea?
O cursă contra cronometru cu dopajul
-a împlinit un deceniu de când, într-un Tur al Franţei câştigat de Pantani, ciclismul a început să fie asociat cu dopajul.
În farmecul debutului de cursă din 8 iulie, la San Malo, şi înaintea etapei de contra timp, am omis o aniversare extrem de importantă pentru ciclism. S-au împlinit exact 10 ani de când tot ce a ţinut de mitologia ciclismului, toate valorile pe care acest sport părea că le slujeşte au fost îngopate de marele
scandal al Afacerii “Festina”.
Acum exact 10 ani, unul dintre soiqneur-ii echipei a fost prins cu un automobil blindat cu substanţe dopante: 234 de doze de EPO, 80 de fiole cu hormoni de creştere, 160 de capsule de testosteron, 60 de Asaflow pentru fluididate.
Toate aceste substanţe îi făceau pe ciclişti să treacă prin marea încercare a Tour-ului şi să mai şi câştige. De atunci, dopajul a fost adevărata vedetă a ciclismului şi nu a existat nici un mare ciclist care să nu fie, dacă nu acuzat, atunci cel puţin suspectat de dopaj.
Ciclismul a dus o luptă mai mult sau mai puţin acerbă împotriva dopajului şi marea întrebare este dacă astăzi cicliştii sunt mai puţin dopaţi sau doar au parte de o farmacologie ceva mai sofisticată decât altădată şi care le permite să aibă un pact tacit cu UCI, federaţiile cicliste şi organismele de control.
Pentru că, de exemplu, prevederea care impune un nivel al hematocritelor (globulele roşii din sânge, esenţiale la efort) de 50% este, conform multor specialişti, o instituţionalizare a utilizării temperate a EPO, de vreme ce abia unul din o sută de competitori în alte sporturi are, în stare de efort, un nivel de peste 48%! De aici s-a ajuns la Operaţiunea “Puerto”, a sângelui îmbunătăţit, o anchetă nedusă până la capăt, care a împroşcat cu noroi din nou toată lumea ciclistă.
Contador, marele absent, câştigătorul de anul trecut, este asociat cu doctorul Fuentes, aşa cum este şi Valverde, tricoul galben de acum câteva zile, şi care refuză să mai răspundă la întrebările pe această temă. Aceste substanţe şi metode fac un ciclist cu cel puţin 20% mai bun, îi oferă constanţa de care are nevoie într-o competiţie ciclistă de trei săptămâni şi fac dintr-un rouler un sprinter şi dintr-un căţărător un bun concurent de contra timp.
Regula e clară: din doi ciclişti cu capacităţi egale va câştiga întotdeauna cel dopat. Dar întotdeauna. Nu mai contează valoarea
, devotamentul, sacrificiul, echipa, inteligenţa tactică, adică tot ce făcea acest sport nobil. Contează doar victoria. Şi câştigul substanţial pe care nu-l încasează doar ciclistul şi tot angrenajul care a făcut din acest sport unul profesionist şi care are principalul rol de atragere a concurentului în această lume murdară a ciclismului.
De aceea, până nu vom şti dacă Tour-ul acesta - după Afacerea “Festina”, moartea lui Pantani, anii bizari 1999-2005, Operaţiunea “Puerto”, descalificarea din postura de învingător a lui Landis, scandalul echipei Astana 2007 - este unul curat, bucuria oricărei etape riscă să fie una iluzorie.
În farmecul debutului de cursă din 8 iulie, la San Malo, şi înaintea etapei de contra timp, am omis o aniversare extrem de importantă pentru ciclism. S-au împlinit exact 10 ani de când tot ce a ţinut de mitologia ciclismului, toate valorile pe care acest sport părea că le slujeşte au fost îngopate de marele
scandal al Afacerii “Festina”.
Acum exact 10 ani, unul dintre soiqneur-ii echipei a fost prins cu un automobil blindat cu substanţe dopante: 234 de doze de EPO, 80 de fiole cu hormoni de creştere, 160 de capsule de testosteron, 60 de Asaflow pentru fluididate.
Toate aceste substanţe îi făceau pe ciclişti să treacă prin marea încercare a Tour-ului şi să mai şi câştige. De atunci, dopajul a fost adevărata vedetă a ciclismului şi nu a existat nici un mare ciclist care să nu fie, dacă nu acuzat, atunci cel puţin suspectat de dopaj.
Ciclismul a dus o luptă mai mult sau mai puţin acerbă împotriva dopajului şi marea întrebare este dacă astăzi cicliştii sunt mai puţin dopaţi sau doar au parte de o farmacologie ceva mai sofisticată decât altădată şi care le permite să aibă un pact tacit cu UCI, federaţiile cicliste şi organismele de control.
Pentru că, de exemplu, prevederea care impune un nivel al hematocritelor (globulele roşii din sânge, esenţiale la efort) de 50% este, conform multor specialişti, o instituţionalizare a utilizării temperate a EPO, de vreme ce abia unul din o sută de competitori în alte sporturi are, în stare de efort, un nivel de peste 48%! De aici s-a ajuns la Operaţiunea “Puerto”, a sângelui îmbunătăţit, o anchetă nedusă până la capăt, care a împroşcat cu noroi din nou toată lumea ciclistă.
Contador, marele absent, câştigătorul de anul trecut, este asociat cu doctorul Fuentes, aşa cum este şi Valverde, tricoul galben de acum câteva zile, şi care refuză să mai răspundă la întrebările pe această temă. Aceste substanţe şi metode fac un ciclist cu cel puţin 20% mai bun, îi oferă constanţa de care are nevoie într-o competiţie ciclistă de trei săptămâni şi fac dintr-un rouler un sprinter şi dintr-un căţărător un bun concurent de contra timp.
Regula e clară: din doi ciclişti cu capacităţi egale va câştiga întotdeauna cel dopat. Dar întotdeauna. Nu mai contează valoarea
, devotamentul, sacrificiul, echipa, inteligenţa tactică, adică tot ce făcea acest sport nobil. Contează doar victoria. Şi câştigul substanţial pe care nu-l încasează doar ciclistul şi tot angrenajul care a făcut din acest sport unul profesionist şi care are principalul rol de atragere a concurentului în această lume murdară a ciclismului.
De aceea, până nu vom şti dacă Tour-ul acesta - după Afacerea “Festina”, moartea lui Pantani, anii bizari 1999-2005, Operaţiunea “Puerto”, descalificarea din postura de învingător a lui Landis, scandalul echipei Astana 2007 - este unul curat, bucuria oricărei etape riscă să fie una iluzorie.
Echipa feminina de spada a Romaniei, campioana europeana
Echipa feminina de spada a Romaniei a devenit campioana europeana, miercuri, la Kiev, dupa ce a invins, in finala Campionatelor Europei la scrima, reprezentativa Germaniei, cu scorul de 45-34, informeaza AFP consultata de Mediafax.
Echipa Romaniei le-a surprins pe sportivele germane, conduse de Britta Heidemann, campioana mondiala en-titre si lider
al clasamentului mondial.
Pentru a ajunge in finala, Romania a trecut de Polonia (39-36) si Ungaria (43-33).
Medalia de bronz a revenit Italiei, care in meciul pentru locul trei s-a impus in fata Ungariei (45-27).
In schimb, echipa de baieti a Italiei a devenit campioana europeana,
Campionatele Europei, care nu conteaza pentru calificarea la Jocurile Olimpice de la Beijing, se vor incheia joi, cand sunt programate probele de sabie feminin si spada masculin, la individual.
Echipa Romaniei le-a surprins pe sportivele germane, conduse de Britta Heidemann, campioana mondiala en-titre si lider
al clasamentului mondial.
Pentru a ajunge in finala, Romania a trecut de Polonia (39-36) si Ungaria (43-33).
Medalia de bronz a revenit Italiei, care in meciul pentru locul trei s-a impus in fata Ungariei (45-27).
In schimb, echipa de baieti a Italiei a devenit campioana europeana,
Campionatele Europei, care nu conteaza pentru calificarea la Jocurile Olimpice de la Beijing, se vor incheia joi, cand sunt programate probele de sabie feminin si spada masculin, la individual.
FC Brasov - Sochaux 1-0. 'Am intalnit un adversar puternic
Echipa pregatita de Razvan Lucescu, FC Brasov, a castigat miercuri primul amical din cel de-al doilea stagiu extern de pregatire din acest intersezon, impotriva echipei franceze FC Sochaux. Scorul a fost 1-0, gratie golului inscris de fostul golgheter al ligii secunde, Attila Hadnagy, in minutul 27 al primei reprize.
"Aşa cum a fost şi în turneul trecut, echipa a reacţionat bine, a arătat dorinţă mare
de luptă, mentalitate puternică şi acesta este cel mai important lucru înaintea rezultatului. A fost un meci bun, aspru, în care am intalnit un adversar puternic, cu tradiţie în fotbalul francez" a declarat 'Juniorul' la sfarsitul meciului.
Vineri, 11 iulie, brasovenii vor intalni echipa condusa de Mircea Lucescu, Sahtior Dontek, iar antrenorul "stegarilor" este decis sa-i trimita doar 30 de minute pe jucatorii care astazi au jucat
peste 60 de minute cu FC Sochaux: Nae, Nae Constantin, Oros, Fabinho, Maldarasanu, Paulo Adriano, Catalin Munteanu, Hadnagy. "Opt jucători au evoluat astăzi peste 60 de minute. Aceştia vor juca doar 30 de minute în meciul cu Şahtior, pentru că vreau ca fiecare fotbalist să aibă aproximativ acelaşi număr de minute jucate până la finalul turneului. A debutat şi Ezequias, care vine dupa doar 4 zile de antrenamente. El trebuie să se adapteze rapid, nu este uşor, dar de aceea este bine că mai avem înca 3 meciuri de pregătire" a spus Razvan pentru site-ul oficial al clubului.
FC Brasov (repriza a II-a): Nae - Rui Duarte, Nae Constantin, Oros, Ezequias - Fabinho ('70 Roman), Maldarasanu ('70 Ilyes), Paulo Adriano, Catalin Munteanu ('70 Senin) - Hadnagy ('59 Dedu), Zaharia
FC Brasov (repriza I): Nae - Voicu, Nae Constantin (c.), Oros, Cristi Ionescu - Fabinho, Maldarasanu, Paulo Adriano, Catalin Munteanu - Hadnagy, Baltoi
"Aşa cum a fost şi în turneul trecut, echipa a reacţionat bine, a arătat dorinţă mare
de luptă, mentalitate puternică şi acesta este cel mai important lucru înaintea rezultatului. A fost un meci bun, aspru, în care am intalnit un adversar puternic, cu tradiţie în fotbalul francez" a declarat 'Juniorul' la sfarsitul meciului.
Vineri, 11 iulie, brasovenii vor intalni echipa condusa de Mircea Lucescu, Sahtior Dontek, iar antrenorul "stegarilor" este decis sa-i trimita doar 30 de minute pe jucatorii care astazi au jucat
peste 60 de minute cu FC Sochaux: Nae, Nae Constantin, Oros, Fabinho, Maldarasanu, Paulo Adriano, Catalin Munteanu, Hadnagy. "Opt jucători au evoluat astăzi peste 60 de minute. Aceştia vor juca doar 30 de minute în meciul cu Şahtior, pentru că vreau ca fiecare fotbalist să aibă aproximativ acelaşi număr de minute jucate până la finalul turneului. A debutat şi Ezequias, care vine dupa doar 4 zile de antrenamente. El trebuie să se adapteze rapid, nu este uşor, dar de aceea este bine că mai avem înca 3 meciuri de pregătire" a spus Razvan pentru site-ul oficial al clubului.
FC Brasov (repriza a II-a): Nae - Rui Duarte, Nae Constantin, Oros, Ezequias - Fabinho ('70 Roman), Maldarasanu ('70 Ilyes), Paulo Adriano, Catalin Munteanu ('70 Senin) - Hadnagy ('59 Dedu), Zaharia
FC Brasov (repriza I): Nae - Voicu, Nae Constantin (c.), Oros, Cristi Ionescu - Fabinho, Maldarasanu, Paulo Adriano, Catalin Munteanu - Hadnagy, Baltoi
Monica Stoian, locul trei la aruncarea suliţei la Salonic
Sportiva Monica Stoian a ocupat locul trei în proba de aruncarea suliţei din cadrul reuniunii de atletism de la Salonic, informează Mediafax.
Stoian, cu 58,25 metri, a fost devansată de sportiva germană Linda Stahl, cu 60,60 m.
Primul loc a revenit sportivei sud-africane Justine Robbeson (62,95 m).
Stoian, cu 58,25 metri, a fost devansată de sportiva germană Linda Stahl, cu 60,60 m.
Primul loc a revenit sportivei sud-africane Justine Robbeson (62,95 m).
Becali: Adrian Ilie şi-a dat demisia!
igi Becali a confirmat ceea ce părea doar un simplu zvon: "Adrian Ilie şi-a dat demisia". Contactat de Pro TV , Gigi Becali a recunoscut că managerul sportiv al Stelei a demisionat din funcţie. Motivele sunt încă necunoscute, dar Adrian Ilie nu a putut fi contactat. "Astăzi la ora 13:00, Adrian Ilie şi-a prezentat demisia". A fost adus acum un an, imediat după plecarea lui Mihai Stoica din Ghencea.
Adrian Ilie a declarat pentru site-ul oficial al clubului: "Le mulţumesc tuturor celor de la Steaua pentru anul petrecut aici. Am avut o colaborare foarte bună cu toţi angajaţii clubului şi satisfacţii profesionale deosebite. Le mulţumesc şi suporterilor pentru că au fost alături de echipă. Consider că anul petrecut la Steaua a fost unul în care am învăţat foarte mult. Le doresc succes
jucătorilor, precum şi staff-ului tehnic, în anul care vine. Sper să se califice în UEFA Champions League şi să câştige campionatul. Fiind un fost jucător la Steaua şi un stelist adevărat, gândurile mele vizavi de această echipă vor fi mereu pozitive şi pline de respect. A fost o onoare să lucrez la Steaua".
Adrian Ilie a declarat pentru site-ul oficial al clubului: "Le mulţumesc tuturor celor de la Steaua pentru anul petrecut aici. Am avut o colaborare foarte bună cu toţi angajaţii clubului şi satisfacţii profesionale deosebite. Le mulţumesc şi suporterilor pentru că au fost alături de echipă. Consider că anul petrecut la Steaua a fost unul în care am învăţat foarte mult. Le doresc succes
jucătorilor, precum şi staff-ului tehnic, în anul care vine. Sper să se califice în UEFA Champions League şi să câştige campionatul. Fiind un fost jucător la Steaua şi un stelist adevărat, gândurile mele vizavi de această echipă vor fi mereu pozitive şi pline de respect. A fost o onoare să lucrez la Steaua".
Scandal la Boston pentru street art cu Obama
Un artist a îmbinat, într-o pictură murală uriaşă, trăsăturile lui Barack Obama cu acelea ale lui Abraham Lincoln, stârnind polemici aprinse.
Proprietarii unei mici galerii de artă din Boston i-au cerut unui artist să creeze un desen mural uriaş, pe peretele unei construcţii dintr-o zonă presărată cu spaţii expoziţionale de artă. Pictura înaltă de 4 metri, care se întinde pe aproape 100 de metri, a primit numele “Abraham Obama” şi, conform autorului ei, Ron
English, trebuia să invite la dialog, informează “The Boston Globe”.
Dialogul nu a fost însă tocmai cel aşteptat, lucrarea stârnind controverse în comunitatea artistică a oraşului. Locuitorii din zonă, proprietarii de magazine
şi de galerii de artă nu şi-au mai reţinut frustrarea în momentul în care un grup de fani de-ai lui English a început să umple oraşul cu postere lipite pe ferestre, stâlpi şi pereţi, pentru a face reclamă lui “Abraham Obama”.
În cele din urmă, nemulţumiţii au apelat la poliţie pentru îndepărtarea afişelor neautorizate, iar forţele de ordine au descins, după cum era de aşteptat, la Gallery XIV, cea care sponsorizase lucrarea.
Galeriştii s-au declarat însă sideraţi de amploarea polemicii, cu atât mai mult cu cât nu se aşteptau la o asemenea reacţie din partea fanilor artistului.
Ron English şi-a câştigat renumele prin preluarea unor panouri stradale comerciale din New York, pe care le-a acoperit cu producţii proprii, în care ridiculiza sau ataca practicile corporatiste, războiul şi alte subiecte fierbinţi. După terminarea lucrării “Abraham Obama”, English s-a apucat să dea autografe pe postere ale picturii, iar fanii săi, cuprinşi de entuziasm, le-au împrăştiat prin tot oraşul.
Nu la fel de entuziaşti au fost şi localnicii, care au văzut în această acţiune un act de vandalism. English s-a declarat însă un mare
fan de-al lui Obama şi a afirmat că voia ca imaginea să invite la discuţii despre candidatura senatorului de Illinois. “Cred că Obama va duce un pas mai departe ideea de unitate naţională a lui Lincoln”, susţine English.
Proprietarii unei mici galerii de artă din Boston i-au cerut unui artist să creeze un desen mural uriaş, pe peretele unei construcţii dintr-o zonă presărată cu spaţii expoziţionale de artă. Pictura înaltă de 4 metri, care se întinde pe aproape 100 de metri, a primit numele “Abraham Obama” şi, conform autorului ei, Ron
English, trebuia să invite la dialog, informează “The Boston Globe”.
Dialogul nu a fost însă tocmai cel aşteptat, lucrarea stârnind controverse în comunitatea artistică a oraşului. Locuitorii din zonă, proprietarii de magazine
şi de galerii de artă nu şi-au mai reţinut frustrarea în momentul în care un grup de fani de-ai lui English a început să umple oraşul cu postere lipite pe ferestre, stâlpi şi pereţi, pentru a face reclamă lui “Abraham Obama”.
În cele din urmă, nemulţumiţii au apelat la poliţie pentru îndepărtarea afişelor neautorizate, iar forţele de ordine au descins, după cum era de aşteptat, la Gallery XIV, cea care sponsorizase lucrarea.
Galeriştii s-au declarat însă sideraţi de amploarea polemicii, cu atât mai mult cu cât nu se aşteptau la o asemenea reacţie din partea fanilor artistului.
Ron English şi-a câştigat renumele prin preluarea unor panouri stradale comerciale din New York, pe care le-a acoperit cu producţii proprii, în care ridiculiza sau ataca practicile corporatiste, războiul şi alte subiecte fierbinţi. După terminarea lucrării “Abraham Obama”, English s-a apucat să dea autografe pe postere ale picturii, iar fanii săi, cuprinşi de entuziasm, le-au împrăştiat prin tot oraşul.
Nu la fel de entuziaşti au fost şi localnicii, care au văzut în această acţiune un act de vandalism. English s-a declarat însă un mare
fan de-al lui Obama şi a afirmat că voia ca imaginea să invite la discuţii despre candidatura senatorului de Illinois. “Cred că Obama va duce un pas mai departe ideea de unitate naţională a lui Lincoln”, susţine English.
Postmodernism la apogeu
O capodopera a postmodernismului, "Lanark: O viata
in patru carti" de Alasdair Gray, apare saptamana aceasta in colectia "Biblioteca Polirom". Tradus in premiera in romaneste, "Lanark" este romanul despre care Anthony Burgess spunea ca, din intreaga literatura de limba engleza de dupa 1945, ar fi unicul comparabil cu "Ulise" al lui James Joyce. Inca de la aparitia sa, in 1981, volumul a fost declarat o carte exceptionala amintind de Dante, Blake, Joyce si Kafka. Publicat pretutindeni in lume, a devenit unul dintre cele mai influente romane din a doua jumatate a secolului XX: intr-un stil
de o bogatie si complexitate inegalabile, Alasdair Gray vorbeste despre imposibilitatea oamenilor de a iubi cu adevarat si despre nevoia coplesitoare de a o face.
in patru carti" de Alasdair Gray, apare saptamana aceasta in colectia "Biblioteca Polirom". Tradus in premiera in romaneste, "Lanark" este romanul despre care Anthony Burgess spunea ca, din intreaga literatura de limba engleza de dupa 1945, ar fi unicul comparabil cu "Ulise" al lui James Joyce. Inca de la aparitia sa, in 1981, volumul a fost declarat o carte exceptionala amintind de Dante, Blake, Joyce si Kafka. Publicat pretutindeni in lume, a devenit unul dintre cele mai influente romane din a doua jumatate a secolului XX: intr-un stil
de o bogatie si complexitate inegalabile, Alasdair Gray vorbeste despre imposibilitatea oamenilor de a iubi cu adevarat si despre nevoia coplesitoare de a o face.
Prin comunism, inapoi la crestinism
a origine, comunismul a fost cu putinta deoarece lumea incepuse sa se decrestineze; pentru acelasi motiv, astazi ne este extrem de dificil, daca nu cu neputinta, sa-l intelegem si sa-l exprimam. Comunismul este esentialmente harazit crestinismului: chiar fara sa ne-o marturiseasca explicit, chiar daca se preface ca dispretuieste crestinismul si ca este interesat de alte lucruri "mai serioase si mai insemnate" (progresul social, nivelul economic, lupta de clasa etc.), tinta lui adanca si statornica este lumea valorilor crestine, pe care le maimutareste, pe care le ataca pentru a le arata carentele, pentru a le sluji fara sa vrea, amintindu-ne de ele si reinsufletindu-le", este una din reflectiile lui Andre Scrima, stranse in volumul "Ortodoxia si incercarea comunismului".
Aparut de curand la Editura Humanitas, volumul "Ortodoxia si incercarea comunismului" reuneste textele lui Andre Scrima, continuand editarea Scrierilor sale, inceputa in 2005. Sub ingrijirea lui Vlad Alexandrescu, editia de fata cuprinde scrierile inedite sau publicate, datand din perioada 1950-1958. Facand parte din grupul "Rugul aprins", constituit la Manastirea Antim, Andre Scrima a fost unul dintre ambasadorii ortodoxiei romanesti, avand cu Biserica Ortodoxa Romana o relatie speciala. Plecat din Romania in conditii total absurde, dupa cum el insusi marturisea, intr-o scrisoare adresata lui Bartolome Anania, Andre Scrima a simtit nevoia, la sosirea in Occident, sa faca o evaluare generala a comunismului ca sistem. La 1 decembrie 1956, imediat dupa ce a parasit Romania, in "Jurnalul din Elvetia" nota: "Comunismul e ducerea la limita a occidentalismului, si Occidentul e condamnat sa se occidentalizeze din ce in ce mai mult. (...) Comunismul e inexplicabil prin sine si prin conditiile locului unde a aparut. El e explicabil doar vazut din Occident. E o erezie occidentala indreptata intai impotriva Orientului. Orientul a fost lovit in partea sa slaba si a cedat."
Impartit pe sectiuni, volumul aparut la Humanitas reuneste in prima parte "texte de la Antim", dinaintea plecarii din Romania, pe 28 noiembrie 1956, destinate unor conferinte sau circulatiei intre membrii grupului de la Antim, dupa cum precizeaza Vlad Alexandrescu in Nota asupra editiei. Cea de-a doua sectiune numita "Ganduri intre doua lumi" contine doua jurnale de idei, cel dintai din primele zile de dupa sosirea sa la Geneva si al doilea de dupa sosirea din India. Firul rosu, obsedant, care strabate cele doua jurnale este incercarea de a descifra ce a insemnat experienta comunismului, in care el a vazut o sfidare diabolica a crestinismului. Intr-o scrisoare trimisa in august 1957 grupului de la Antim, Andre Scrima isi amintea ziua plecarii sale din tara: "Asadar, in dimineata aceea de noiembrie, am plecat foarte firesc, ca ceva care se intampla fiindca trebuia absolut sa se intample, fiindca (va rog sa ma intelegeti) se intamplase deja. Stateam tintuit de fotoliul avionului si simteam cum un alt resort se declansa, eliberand si punand in lucrare ceea ce, nestiut, se pregatise pentru ziua si ceasul
acela...?"
Iar la doua luni dupa sosirea sa in Occident, Scrima scria "Simple reflectii despre comunism", un text vizionar, redactat ca un raport despre situatia Bisericii ortodoxe romane sub crestinism. Textul constituie a treia parte a volumului de fata. Spre exemplificare, vom cita un fragment din subcapitolul "Comunismul drept epifanie a inexistentei lui Dumnezeu": "Aici se reveleaza comunismul drept punctul cel mai inaintat de pana acum al unei vechi directii ateiste si, mai ales, antihristice. El incearca sa concentreze, sa observe si sa aplice, in modul cel mai stiintific (...) toate pozitiile valorile si puterile lumii pentru a duce in sfarsit la indeplinire visul vechi si mereu nou al omului cazut: o indumnezeire fara Dumnezeu".
Pentru cititorul avizat si neavizat, volumul "Ortodoxia si incercarea comunismului", reunind in ultima parte corespondenta lui Andre Scrima cu diverse personalitati ale culturii si ortodoxiei romanesti, printre care Dumitru Staniloae, Vasile Voiculescu, Sofian Boghiu, Antonie Plamadeala sau Patriarhul Justinian, este el insusi o "incercare" si o cale de cercetare, un drum care trebuie parcurs.
Aparut de curand la Editura Humanitas, volumul "Ortodoxia si incercarea comunismului" reuneste textele lui Andre Scrima, continuand editarea Scrierilor sale, inceputa in 2005. Sub ingrijirea lui Vlad Alexandrescu, editia de fata cuprinde scrierile inedite sau publicate, datand din perioada 1950-1958. Facand parte din grupul "Rugul aprins", constituit la Manastirea Antim, Andre Scrima a fost unul dintre ambasadorii ortodoxiei romanesti, avand cu Biserica Ortodoxa Romana o relatie speciala. Plecat din Romania in conditii total absurde, dupa cum el insusi marturisea, intr-o scrisoare adresata lui Bartolome Anania, Andre Scrima a simtit nevoia, la sosirea in Occident, sa faca o evaluare generala a comunismului ca sistem. La 1 decembrie 1956, imediat dupa ce a parasit Romania, in "Jurnalul din Elvetia" nota: "Comunismul e ducerea la limita a occidentalismului, si Occidentul e condamnat sa se occidentalizeze din ce in ce mai mult. (...) Comunismul e inexplicabil prin sine si prin conditiile locului unde a aparut. El e explicabil doar vazut din Occident. E o erezie occidentala indreptata intai impotriva Orientului. Orientul a fost lovit in partea sa slaba si a cedat."
Impartit pe sectiuni, volumul aparut la Humanitas reuneste in prima parte "texte de la Antim", dinaintea plecarii din Romania, pe 28 noiembrie 1956, destinate unor conferinte sau circulatiei intre membrii grupului de la Antim, dupa cum precizeaza Vlad Alexandrescu in Nota asupra editiei. Cea de-a doua sectiune numita "Ganduri intre doua lumi" contine doua jurnale de idei, cel dintai din primele zile de dupa sosirea sa la Geneva si al doilea de dupa sosirea din India. Firul rosu, obsedant, care strabate cele doua jurnale este incercarea de a descifra ce a insemnat experienta comunismului, in care el a vazut o sfidare diabolica a crestinismului. Intr-o scrisoare trimisa in august 1957 grupului de la Antim, Andre Scrima isi amintea ziua plecarii sale din tara: "Asadar, in dimineata aceea de noiembrie, am plecat foarte firesc, ca ceva care se intampla fiindca trebuia absolut sa se intample, fiindca (va rog sa ma intelegeti) se intamplase deja. Stateam tintuit de fotoliul avionului si simteam cum un alt resort se declansa, eliberand si punand in lucrare ceea ce, nestiut, se pregatise pentru ziua si ceasul
acela...?"
Iar la doua luni dupa sosirea sa in Occident, Scrima scria "Simple reflectii despre comunism", un text vizionar, redactat ca un raport despre situatia Bisericii ortodoxe romane sub crestinism. Textul constituie a treia parte a volumului de fata. Spre exemplificare, vom cita un fragment din subcapitolul "Comunismul drept epifanie a inexistentei lui Dumnezeu": "Aici se reveleaza comunismul drept punctul cel mai inaintat de pana acum al unei vechi directii ateiste si, mai ales, antihristice. El incearca sa concentreze, sa observe si sa aplice, in modul cel mai stiintific (...) toate pozitiile valorile si puterile lumii pentru a duce in sfarsit la indeplinire visul vechi si mereu nou al omului cazut: o indumnezeire fara Dumnezeu".
Pentru cititorul avizat si neavizat, volumul "Ortodoxia si incercarea comunismului", reunind in ultima parte corespondenta lui Andre Scrima cu diverse personalitati ale culturii si ortodoxiei romanesti, printre care Dumitru Staniloae, Vasile Voiculescu, Sofian Boghiu, Antonie Plamadeala sau Patriarhul Justinian, este el insusi o "incercare" si o cale de cercetare, un drum care trebuie parcurs.
Top 100 mari scriitori
artea face ierarhia celor mai mari autori, de la Homer până la Marquez.
Volumul „100 cei mai mari scriitori ai lumii“, apărută la Editura Lider, face parte din seria de succes
„100 de...“ şi este scrisă de profesorul american Daniel S. Burt.
În cadrul colecţiei celor „100 de...“, Editura Lider a mai publicat titluri precum „100 cele mai importante cărţi din istoria omenirii“ sau „100 mari lideri din antichitate până în prezent“. Alte cărţi similare sunt „100 cei mai mari gânditori ai lumii“ şi „100 cei mai mari scriitori români“, tot la Editura Lider, „100 de cărţi cenzurate“, la Paralela 45, sau „1001 de cărţi de citit într-o viaţă“, la Editura RAO, făcând parte din populara serie, pe plan mondial, „1001... de... într-o viaţă“.
Locul 1 în topul de scriitori al profesorului Burt este dat de Homer (cca secolul VIII î.Hr.), iar ultimul loc, al 100-lea, este dat contemporanului Gabriel Garcia Marquez, în vârstă de 80 de ani.
Următoarele locuri ale clasamentului, după Homer, sunt ocupate tot de clasicii literaturii antice, greci şi latini: Eschil, Sofocle, Euripide, Aristofan, Catul, Vergiliu, Ovidiu. După acest periplu în antichitate, realizatorul lucrării continuă, în ordine cronologică, cu marii autori ai Evului Mediu şi ai Renaşterii: Dante Alighieri (locul 9), Francesco Petrarca, Giovanni Boccaccio, Geoffrey Chaucer, urmaţi de Rabelais (locul 14), Cervantes, Shakespeare şi Milton.
Eminescu, pe locul 61
Urmează toţi marii scriitori moderni, cu un accent poate prea mare
pus pe clasici anglo-saxoni ai secolului XIX. Nathaniel Hawthorne (locul 38), Alfred Tennyson, William Thackeray, Anthony Trollope, George Eliot, mai toţi autori victorieni, au locul lor, deşi ar fi fost suficienţi Jane Austen (locul 30), Charles Dickens şi Charlotte şi Emily Brontë (surorile Brontë sunt tratate într-un articol comun!).
Ultimele două locuri sunt ocupate de autori încă în viaţă: Günter Grass şi Gabriel Garcia Marquez.
Ca şi la alte apariţii din colecţie, editura a introdus şi câteva nume de scriitori români, prezentaţi prin extrase din prefeţe sau studii critice, de data aceasta fără a mai menţiona această intervenţie şi, de multe ori, fără a mai specifica autorii din care citează. Apar astfel, din literatura română: Mihai Eminescu (locul 61), I.L. Caragiale (74), Panait Istrati (79), Lucian Blaga (84), Mircea Eliade (94), Eugen Ionesc
Volumul „100 cei mai mari scriitori ai lumii“, apărută la Editura Lider, face parte din seria de succes
„100 de...“ şi este scrisă de profesorul american Daniel S. Burt.
În cadrul colecţiei celor „100 de...“, Editura Lider a mai publicat titluri precum „100 cele mai importante cărţi din istoria omenirii“ sau „100 mari lideri din antichitate până în prezent“. Alte cărţi similare sunt „100 cei mai mari gânditori ai lumii“ şi „100 cei mai mari scriitori români“, tot la Editura Lider, „100 de cărţi cenzurate“, la Paralela 45, sau „1001 de cărţi de citit într-o viaţă“, la Editura RAO, făcând parte din populara serie, pe plan mondial, „1001... de... într-o viaţă“.
Locul 1 în topul de scriitori al profesorului Burt este dat de Homer (cca secolul VIII î.Hr.), iar ultimul loc, al 100-lea, este dat contemporanului Gabriel Garcia Marquez, în vârstă de 80 de ani.
Următoarele locuri ale clasamentului, după Homer, sunt ocupate tot de clasicii literaturii antice, greci şi latini: Eschil, Sofocle, Euripide, Aristofan, Catul, Vergiliu, Ovidiu. După acest periplu în antichitate, realizatorul lucrării continuă, în ordine cronologică, cu marii autori ai Evului Mediu şi ai Renaşterii: Dante Alighieri (locul 9), Francesco Petrarca, Giovanni Boccaccio, Geoffrey Chaucer, urmaţi de Rabelais (locul 14), Cervantes, Shakespeare şi Milton.
Eminescu, pe locul 61
Urmează toţi marii scriitori moderni, cu un accent poate prea mare
pus pe clasici anglo-saxoni ai secolului XIX. Nathaniel Hawthorne (locul 38), Alfred Tennyson, William Thackeray, Anthony Trollope, George Eliot, mai toţi autori victorieni, au locul lor, deşi ar fi fost suficienţi Jane Austen (locul 30), Charles Dickens şi Charlotte şi Emily Brontë (surorile Brontë sunt tratate într-un articol comun!).
Ultimele două locuri sunt ocupate de autori încă în viaţă: Günter Grass şi Gabriel Garcia Marquez.
Ca şi la alte apariţii din colecţie, editura a introdus şi câteva nume de scriitori români, prezentaţi prin extrase din prefeţe sau studii critice, de data aceasta fără a mai menţiona această intervenţie şi, de multe ori, fără a mai specifica autorii din care citează. Apar astfel, din literatura română: Mihai Eminescu (locul 61), I.L. Caragiale (74), Panait Istrati (79), Lucian Blaga (84), Mircea Eliade (94), Eugen Ionesc
Secretul lui K se destăinuie la Tel Aviv
Golurile din biografia lui Franz Kafka se vor acoperi odată cu descoperirea ultimelor documente
personale ale scriitorului, păstrate până acum într-un apartament din Tel Aviv.
O colecţie consistentă de documente personale ale scriitorului praghez au fost ţinute secrete de Esther Hoffe, asistenta lui Max Brod, prietenul lui Kafka, şi executorul care i-a publicat postum cărţile, trecând peste interdicţia acestuia de a le da la tipar.
Documentele au ajuns în posesia ei după ce Brod le-a scos din Praga în 1939, cu o noapte înainte ca naziştii să invadeze oraşul.
El a plecat cu două valize de însemnări, cărţi poştale, schiţe şi scrisori şi, trecând prin România, le-a transportat în Palestina. Mai târziu, în timpul crizei din Suez, Brod a transferat manuscrisele într-un seif din Elveţia.
În 1961 a donat majoritatea hârtiilor biblioteci Bodleian din Oxford, însă o parte au rămas la el, pentru că îi fuseseră încredinţate de Kafka personal. 30 de ani mai târziu, Hoffe a scos la licitaţie romanul lui Kafka, adjudecat pentru suma de un milion de lire sterline.
Asistenta lui Brod a refuzat ani de-a rândul să predea documentele, gest care a dus la un conflict între ea şi statul Israel, care a pus-o sub arest, acuzând-o că încearcă să scoată ilegal din ţară preţioasele manuscrise, titrează cotidianul The Guardian. După ce a fost prinsă la aeroport Ben-Gurion din Tel Aviv cu jurnalul de călătorie al lui Kafka şi cu un pachet de scrisori de-ale scriitorului asupra ei, a fost nevoită să permită autorităţilor să catalogheze documentele pe care le deţinea.
Mereu au existat suspiciuni că a păstrat secrete scrieri esenţiale. Avital Ben Horin, un prieten apropiat de-ai lui Brod, a declarat pentru cotidianul Ha'aretz, din Tel Aviv că Esther s-a temut mereu ca nu cumva să i se fure documentele. Acesta e şi motivul pentru care a refuzat să le depoziteze în condiţii optime de conservare şi le-a ţinut în apartamentul ei din centrul Tel Avivului, unde au fost afectate de umezeală şi de mizeria făcută de animalele de companie. Încercările susţinute din partea lumii academice care intenţionau s-o convingă să doneze documentele bibliotecii din Ierusalim au eşuat de fiecare dată.
După moartea acesteia, la vârsta de 101 de ani, criticii şi cercetătorii speră să poată avea acces la fondul inedit deţinut de Hoffe, deşi există suspiciuni serioase privind starea în care se găsesc hârtiile autorului “Metamorfozei” . Autorităţile din Tel Aviv au avertizat că se aşteaptă ca manuscrisele să fi suferit deteriorări substanţiale. Timp de zeci de ani au zăcut depozitate în apartamentul pe care Hoffe l-a umplut de animale de casă, câini şi pisici, pe care i-a ţinut până când inspectorii sanitari au intervenit, la reclamaţiile locatarilor.
personale ale scriitorului, păstrate până acum într-un apartament din Tel Aviv.
O colecţie consistentă de documente personale ale scriitorului praghez au fost ţinute secrete de Esther Hoffe, asistenta lui Max Brod, prietenul lui Kafka, şi executorul care i-a publicat postum cărţile, trecând peste interdicţia acestuia de a le da la tipar.
Documentele au ajuns în posesia ei după ce Brod le-a scos din Praga în 1939, cu o noapte înainte ca naziştii să invadeze oraşul.
El a plecat cu două valize de însemnări, cărţi poştale, schiţe şi scrisori şi, trecând prin România, le-a transportat în Palestina. Mai târziu, în timpul crizei din Suez, Brod a transferat manuscrisele într-un seif din Elveţia.
În 1961 a donat majoritatea hârtiilor biblioteci Bodleian din Oxford, însă o parte au rămas la el, pentru că îi fuseseră încredinţate de Kafka personal. 30 de ani mai târziu, Hoffe a scos la licitaţie romanul lui Kafka, adjudecat pentru suma de un milion de lire sterline.
Asistenta lui Brod a refuzat ani de-a rândul să predea documentele, gest care a dus la un conflict între ea şi statul Israel, care a pus-o sub arest, acuzând-o că încearcă să scoată ilegal din ţară preţioasele manuscrise, titrează cotidianul The Guardian. După ce a fost prinsă la aeroport Ben-Gurion din Tel Aviv cu jurnalul de călătorie al lui Kafka şi cu un pachet de scrisori de-ale scriitorului asupra ei, a fost nevoită să permită autorităţilor să catalogheze documentele pe care le deţinea.
Mereu au existat suspiciuni că a păstrat secrete scrieri esenţiale. Avital Ben Horin, un prieten apropiat de-ai lui Brod, a declarat pentru cotidianul Ha'aretz, din Tel Aviv că Esther s-a temut mereu ca nu cumva să i se fure documentele. Acesta e şi motivul pentru care a refuzat să le depoziteze în condiţii optime de conservare şi le-a ţinut în apartamentul ei din centrul Tel Avivului, unde au fost afectate de umezeală şi de mizeria făcută de animalele de companie. Încercările susţinute din partea lumii academice care intenţionau s-o convingă să doneze documentele bibliotecii din Ierusalim au eşuat de fiecare dată.
După moartea acesteia, la vârsta de 101 de ani, criticii şi cercetătorii speră să poată avea acces la fondul inedit deţinut de Hoffe, deşi există suspiciuni serioase privind starea în care se găsesc hârtiile autorului “Metamorfozei” . Autorităţile din Tel Aviv au avertizat că se aşteaptă ca manuscrisele să fi suferit deteriorări substanţiale. Timp de zeci de ani au zăcut depozitate în apartamentul pe care Hoffe l-a umplut de animale de casă, câini şi pisici, pe care i-a ţinut până când inspectorii sanitari au intervenit, la reclamaţiile locatarilor.
Tamara Buciuceanu Botez: Ma gandesc ca nu am trait degeabaTamara Buciuceanu Botez: Ma gandesc ca nu am trait degeaba
Robusta ca o locomotiva germana, puternica si violenta ca bomba de la Los Alamos, mieroasa sau mieunata ca pisicile desenelor animate, frumoasa cat s-a putut, sperioasa si pitigaiata, melancolica sau tandra ca filmele indiene, dansanta si topaitoare, cand cele de varsta ei s-au vandut de mult resemnarii, cantand in falset ca mine sau «pe bune» ca Frank Sinatra, imprevizibila ca ziua de maine, Tamara Buciuceanu este o imensa uzina plutitoare pe oceanul artelor atat de dramatice, o minune singulara, nascuta anume sa ne uluiasca". Horatiu Malaele
In general, nu-mi place sa vorbesc despre mine. Las intotdeauna la latitudinea celor care ma stiu, ma urmaresc. Am inceput cu un gand personal despre mine ca om al colegului Horatiu Malaele. In cariera este foarte bine de la inceput sa fii urmarit de cronicari veritabili. Am avut aceasta fericire sa fac cariera si din cronici dramatice. Am avut mereu bucuria sa tot fiu printre cei care luau premii. Intr-o zi, in sensul frumos al nostalgiei in meserie, mi-am luat si eu tot ce stransesem din cronicile facute de-a lungul timpului, m-am tot uitat prin ele si ma gandeam: Doamne, dar cat am jucat! 56 ani de teatru! Si exact in ziua in care implineam 56 ani de teatru, coincidenta bizara, sau nu, mi s-a acordat la TIFF Premiul de excelenta pentru intreaga cariera, alaturi de maestrul Radu Beligan si de Catherine Deneuve. M-a bucurat foarte mult compania in care am existat si multumirea a fost cu atat mai mare cu cat, fara sa discuti cu nimeni, fara sa propui nimic, s-a intamplat lucrul acesta. Cu cateva zile inainte de Cluj primisem si la Festivalul de Comedie, Premiul de excelenta. M-am simtit foarte bine.
La Cluj am fost intr-un hotel si un apartament extraordinare, de vedeta cum ar spune unii. Pentru mine insa cuvantul vedeta nu exista. Prea mult s-a folosit la televizor si mie mi se pare totusi ca el are o alta semnificatie. Pentru mine exista artist bun si artist mai putin bun.
Revenind la Cluj, trebuie sa spun cu placere ca am urcat scarile Teatrului National pe covorul rosu. De jur imprejur, lume foarte multa care aplauda cand treceam si chiar mi s-a intamplat sa fie cateva persoane care au spus: "Vrem sa punem mana pe dumneavoastra ca sa ne mearga bine!". Este adevarat ca eu sunt nascuta in zodia Leului
si sa stiti ca am destul de multa energie
pozitiva. Nu mi-e rusine sa spun ca pe 10 august implinesc 79 de ani. Unii se uita mirati si atunci eu le spun in gluma: vreti sa scot buletinul?
Am avut un regim de viata normal, cu atentie la alimentatie, la putina gimnastica cat mai puteam. Si sa stiti, cel mai mare lucru pe care am vrut sa-l inscriu in viata mea a fost sa fiu generoasa cu toti oamenii pe care i-am intalnit si mai mult cu cei cu care am jucat. Si am jucat cu foarte multi oameni mari. Mari artisti si mari artiste. Si mari regizori am avut la indemana ca sa pot invata multe: Valeriu Moisescu, Lucian Giurchescu, Horia Popescu, Catalina Buzoianu, Lucian Pintilie, Alexandru Tocilescu, Dinu Cernescu. Nu pot sa uit "Azilul de noapte", regizat de Liviu Ciulei. Ce lucruri extraordinare am invatat eu in repetitiile alea!
Sunt foarte bucuroasa si ma gandesc ca nu am trait degeaba! Unii spun ca popularitatea mea este extraordinara. Ma vad oamenii pe strada si spun: Uite-o! Iar altii imi strang mana si-mi spun: "Sa traiti inca multi ani ca sa ne descretiti fruntile!". Amintiri din acestea am foarte multe. Daca as face biletele nu ar incapea intr-un sac. Acestea sunt lucrurile cu care ramanem.
In afara de succesele de dupa o premiera, mai sunt si calatoriile. Am avut fericirea sa parcurg 40 de orase ale lumii, de pe patru continente. Cu piesa "Caviar, vodca si bye-bye!", de George Astalos, am colindat 25 de capitale ale lumii. In septembrie, alaturi de colegii din distributie, Stela Popescu, Alexandru Arsinel, Eugen Cristea si de regizorul Dan Puican, vom poposi in Africa de Sud.
Intr-adevar, daca ramane actorul cu multumire este atunci cand este aplaudat. Este multumirea ca i-a placut publicului. Si mai mare multumire este cand vezi ca o sala intreaga se ridica in picioare, la sfarsit, aplauda cateva minute in sir si te tot invita la rampa. Intr-adevar, actorul simte cel mai bine acest lucru si-i place cel mai mult. Este o rasplata a muncii lui.
In cariera insa noi
artistii trebuie sa avem si o sansa! Cand am terminat facultatea, am fost dorita la doua teatre - Teatrul Armatei si Teatrul Muncitoresc (Giulesti, actualul Odeon). Si ca sa nu am nici un dubiu ca am facut alegerea corecta, am scris doua biletele si dintr-o palarioara am tras Giulesti. Am facut bine, pentru ca de a doua zi se monta "Macar Dubrava", de Korneiciuc, si am fost distribuita in personajul care se numea "Marfa". A fost un succes
si din acea zi eram in distributie in toate piesele care se puneau. Ceea ce nu intelege tineretul nostru de astazi este ca in profesia noastra trebuie sa joci si roluri mici si episodice si secundare. Doar asa inveti ce inseamna siguranta scenei. Nu se poate altfel.
Am atacat de-a lungul timpului mai multe genuri si bine am facut. Am fost si la Opereta, noua ani. Din pacate, oamenii cateodata uita. S-au facut candva vreo doua emisiuni la televizor si, curios, eu eram complet absenta dintre cei care au jucat acolo. Nu stiu care sa fi fost motivul, dar acum le-am adus aminte oamenilor! Perioada de opereta m-a ajutat foarte mult in siguranta cu care trebuie sa abordezi personajele.
Si pentru ca indeobste oamenii dupa ce nu mai sunt in viata sunt uitati, iata ca eu vreau sa aduc aminte numele catorva colegi si colege: Geo Barton, Gina Patrichi, Octavian Cotescu, Stefan Banica, Cornel Vulpe, Petrica Gheorghiu, Toma Caragiu, Nineta Gusti, Colea Rautu, Florin Scarlatescu.
Trac nu am avut niciodata. Am fost intotdeauna foarte atenta si concentrata si asta mi-a dat o anume liniste. Sigur, ceva emotii am avut, ca nu se poate fara!
Niciodata nu am refuzat nici un rol in care eram distribuita. Spunea profesorul meu, Nicolae Baltateanu: rolurile mici cer foarte multa atentie si daca nu le faci ca o bijuterie treci neobservat. Si iacata ca am fost observata! Ca sa fii adevarat insa trebuie sa fii foarte sincer si foarte simplu. Cum reusesti? Reusesti in momentul in care iti dai silinta, altfel cum sa reusesti?! Tot ce este facut si prefacut se simte. Mie mi s-a spus de cand am terminat facultatea ca am sa fiu actrita de compozitie. Am atins si comedia si drama, am jucat si la teatrul de revista.
Am fost intrebata deseori ce as spune tinerei generatii de actori. Sa urmareasca oamenii care au iesit la pensie dar mai joaca, actori maturi de la care este imposibil sa nu furi ceva bun. Sa nu fii atat de pretentios si sa vrei sa joci numai roluri principale. Bagajul de cunostinte ale carierei doreste si un rol secundar si unul mai mic. Incet-incet, precis cel care are talent iese in evidenta!
Cel mai grozav lucru care mi s-a intamplat - uitati-va sunt cautata si asta-i fericirea mea. N-am suparat si n-am insistat la nimeni ca sa joc pentru ca am observat ca sunt dorita de public si distribuita in spectacole. Si atunci mi-am dezvoltat cariera incet, incet. Sunt actrita care vine la cabina cu doua ore mai devreme pentru ca asa m-am obisnuit. Cand joc, vreau si simt nevoia sa am bucuria serii. Joc cu placere pentru cel care a platit si a venit sa ma vada. Tot ce am facut am facut cu daruire si cu dragoste pentru meserie, pentru ca fara asta nu se poate.
Fac parte dintr-o familie cu patru generatii de artisti: sora mea Iulia, solista la Opera Romana, sotul ei, actorul George Constantin, baiatul lor, Mihai Constantin si eu. Traditia merge inainte. 20 de premii de interpretare reprezinta ceva. Este bucuria mea si inseamna ca nu am muncit degeaba, iar oamenii isi vor aduce aminte cand n-am sa mai fiu ca am fost si eu o actrita in peisajul asta mare al teatrului romanesc.
In general, nu-mi place sa vorbesc despre mine. Las intotdeauna la latitudinea celor care ma stiu, ma urmaresc. Am inceput cu un gand personal despre mine ca om al colegului Horatiu Malaele. In cariera este foarte bine de la inceput sa fii urmarit de cronicari veritabili. Am avut aceasta fericire sa fac cariera si din cronici dramatice. Am avut mereu bucuria sa tot fiu printre cei care luau premii. Intr-o zi, in sensul frumos al nostalgiei in meserie, mi-am luat si eu tot ce stransesem din cronicile facute de-a lungul timpului, m-am tot uitat prin ele si ma gandeam: Doamne, dar cat am jucat! 56 ani de teatru! Si exact in ziua in care implineam 56 ani de teatru, coincidenta bizara, sau nu, mi s-a acordat la TIFF Premiul de excelenta pentru intreaga cariera, alaturi de maestrul Radu Beligan si de Catherine Deneuve. M-a bucurat foarte mult compania in care am existat si multumirea a fost cu atat mai mare cu cat, fara sa discuti cu nimeni, fara sa propui nimic, s-a intamplat lucrul acesta. Cu cateva zile inainte de Cluj primisem si la Festivalul de Comedie, Premiul de excelenta. M-am simtit foarte bine.
La Cluj am fost intr-un hotel si un apartament extraordinare, de vedeta cum ar spune unii. Pentru mine insa cuvantul vedeta nu exista. Prea mult s-a folosit la televizor si mie mi se pare totusi ca el are o alta semnificatie. Pentru mine exista artist bun si artist mai putin bun.
Revenind la Cluj, trebuie sa spun cu placere ca am urcat scarile Teatrului National pe covorul rosu. De jur imprejur, lume foarte multa care aplauda cand treceam si chiar mi s-a intamplat sa fie cateva persoane care au spus: "Vrem sa punem mana pe dumneavoastra ca sa ne mearga bine!". Este adevarat ca eu sunt nascuta in zodia Leului
si sa stiti ca am destul de multa energie
pozitiva. Nu mi-e rusine sa spun ca pe 10 august implinesc 79 de ani. Unii se uita mirati si atunci eu le spun in gluma: vreti sa scot buletinul?
Am avut un regim de viata normal, cu atentie la alimentatie, la putina gimnastica cat mai puteam. Si sa stiti, cel mai mare lucru pe care am vrut sa-l inscriu in viata mea a fost sa fiu generoasa cu toti oamenii pe care i-am intalnit si mai mult cu cei cu care am jucat. Si am jucat cu foarte multi oameni mari. Mari artisti si mari artiste. Si mari regizori am avut la indemana ca sa pot invata multe: Valeriu Moisescu, Lucian Giurchescu, Horia Popescu, Catalina Buzoianu, Lucian Pintilie, Alexandru Tocilescu, Dinu Cernescu. Nu pot sa uit "Azilul de noapte", regizat de Liviu Ciulei. Ce lucruri extraordinare am invatat eu in repetitiile alea!
Sunt foarte bucuroasa si ma gandesc ca nu am trait degeaba! Unii spun ca popularitatea mea este extraordinara. Ma vad oamenii pe strada si spun: Uite-o! Iar altii imi strang mana si-mi spun: "Sa traiti inca multi ani ca sa ne descretiti fruntile!". Amintiri din acestea am foarte multe. Daca as face biletele nu ar incapea intr-un sac. Acestea sunt lucrurile cu care ramanem.
In afara de succesele de dupa o premiera, mai sunt si calatoriile. Am avut fericirea sa parcurg 40 de orase ale lumii, de pe patru continente. Cu piesa "Caviar, vodca si bye-bye!", de George Astalos, am colindat 25 de capitale ale lumii. In septembrie, alaturi de colegii din distributie, Stela Popescu, Alexandru Arsinel, Eugen Cristea si de regizorul Dan Puican, vom poposi in Africa de Sud.
Intr-adevar, daca ramane actorul cu multumire este atunci cand este aplaudat. Este multumirea ca i-a placut publicului. Si mai mare multumire este cand vezi ca o sala intreaga se ridica in picioare, la sfarsit, aplauda cateva minute in sir si te tot invita la rampa. Intr-adevar, actorul simte cel mai bine acest lucru si-i place cel mai mult. Este o rasplata a muncii lui.
In cariera insa noi
artistii trebuie sa avem si o sansa! Cand am terminat facultatea, am fost dorita la doua teatre - Teatrul Armatei si Teatrul Muncitoresc (Giulesti, actualul Odeon). Si ca sa nu am nici un dubiu ca am facut alegerea corecta, am scris doua biletele si dintr-o palarioara am tras Giulesti. Am facut bine, pentru ca de a doua zi se monta "Macar Dubrava", de Korneiciuc, si am fost distribuita in personajul care se numea "Marfa". A fost un succes
si din acea zi eram in distributie in toate piesele care se puneau. Ceea ce nu intelege tineretul nostru de astazi este ca in profesia noastra trebuie sa joci si roluri mici si episodice si secundare. Doar asa inveti ce inseamna siguranta scenei. Nu se poate altfel.
Am atacat de-a lungul timpului mai multe genuri si bine am facut. Am fost si la Opereta, noua ani. Din pacate, oamenii cateodata uita. S-au facut candva vreo doua emisiuni la televizor si, curios, eu eram complet absenta dintre cei care au jucat acolo. Nu stiu care sa fi fost motivul, dar acum le-am adus aminte oamenilor! Perioada de opereta m-a ajutat foarte mult in siguranta cu care trebuie sa abordezi personajele.
Si pentru ca indeobste oamenii dupa ce nu mai sunt in viata sunt uitati, iata ca eu vreau sa aduc aminte numele catorva colegi si colege: Geo Barton, Gina Patrichi, Octavian Cotescu, Stefan Banica, Cornel Vulpe, Petrica Gheorghiu, Toma Caragiu, Nineta Gusti, Colea Rautu, Florin Scarlatescu.
Trac nu am avut niciodata. Am fost intotdeauna foarte atenta si concentrata si asta mi-a dat o anume liniste. Sigur, ceva emotii am avut, ca nu se poate fara!
Niciodata nu am refuzat nici un rol in care eram distribuita. Spunea profesorul meu, Nicolae Baltateanu: rolurile mici cer foarte multa atentie si daca nu le faci ca o bijuterie treci neobservat. Si iacata ca am fost observata! Ca sa fii adevarat insa trebuie sa fii foarte sincer si foarte simplu. Cum reusesti? Reusesti in momentul in care iti dai silinta, altfel cum sa reusesti?! Tot ce este facut si prefacut se simte. Mie mi s-a spus de cand am terminat facultatea ca am sa fiu actrita de compozitie. Am atins si comedia si drama, am jucat si la teatrul de revista.
Am fost intrebata deseori ce as spune tinerei generatii de actori. Sa urmareasca oamenii care au iesit la pensie dar mai joaca, actori maturi de la care este imposibil sa nu furi ceva bun. Sa nu fii atat de pretentios si sa vrei sa joci numai roluri principale. Bagajul de cunostinte ale carierei doreste si un rol secundar si unul mai mic. Incet-incet, precis cel care are talent iese in evidenta!
Cel mai grozav lucru care mi s-a intamplat - uitati-va sunt cautata si asta-i fericirea mea. N-am suparat si n-am insistat la nimeni ca sa joc pentru ca am observat ca sunt dorita de public si distribuita in spectacole. Si atunci mi-am dezvoltat cariera incet, incet. Sunt actrita care vine la cabina cu doua ore mai devreme pentru ca asa m-am obisnuit. Cand joc, vreau si simt nevoia sa am bucuria serii. Joc cu placere pentru cel care a platit si a venit sa ma vada. Tot ce am facut am facut cu daruire si cu dragoste pentru meserie, pentru ca fara asta nu se poate.
Fac parte dintr-o familie cu patru generatii de artisti: sora mea Iulia, solista la Opera Romana, sotul ei, actorul George Constantin, baiatul lor, Mihai Constantin si eu. Traditia merge inainte. 20 de premii de interpretare reprezinta ceva. Este bucuria mea si inseamna ca nu am muncit degeaba, iar oamenii isi vor aduce aminte cand n-am sa mai fiu ca am fost si eu o actrita in peisajul asta mare al teatrului romanesc.
Sindicaliştii vor să-i ceară lui Tăriceanu şi reducerea chiriilor pentru sediile centrale
Sindicaliştii îi vor solicita premierului Tăriceanu, la întâlnirea de joi de la guvern, pe lângă creşterea salariului minim, şi reducerea chiriilor pentru sediile în care îşi desfăşoară activitatea, au precizat, joi, pentru NewsIn, reprezentanţii CNSLR Frăţia şi Cartel Alfa.
"În prezent, plătim 250 de lei pe metrul pătrat, pentru sediul central din Bucureşti. Din aprilie 2006, chiria a crescut de opt ori şi nu ne mai permitem să plătim sume atât de mari
", spune secretarul general al CNSLR Frăţia, Sorin Stan.
"În prezent, plătim 250 de lei pe metrul pătrat, pentru sediul central din Bucureşti. Din aprilie 2006, chiria a crescut de opt ori şi nu ne mai permitem să plătim sume atât de mari
", spune secretarul general al CNSLR Frăţia, Sorin Stan.
Curtea de Apel Bucureşti îl achită pe Omar Hayssam în dosarul Foresta Nehoiu
Curtea de Apel l-a achitat pe Omar Hayssam şi pe ceilaţi inculpaţi în dosarul
privatizării Foresta Nehoiu, în care sirianul este acuzat de bancrută frauduloasă şi constituire de grup de criminalitate organizată, însă decizia instanţei nu este definitivă.
Potrivit
deciziei CAB, Omar Hayssam, Mohamad Omar, omul de afaceri
Emile Raja El Assal, şi fostul director general adjunct al firmei, Gheorghe Iosif, sunt achitaţi pentru infracţiunile de constituirea unui grup de criminalitate organizată şi pentru bancrută frauduloasă, iar notarul Marilena Carmen Popa, pentru fals în formă continuată.
Curtea de Apel Bucureşti a respins cererea de schimbare a încadrării juridice pentru inculpaţi.
privatizării Foresta Nehoiu, în care sirianul este acuzat de bancrută frauduloasă şi constituire de grup de criminalitate organizată, însă decizia instanţei nu este definitivă.
Potrivit
deciziei CAB, Omar Hayssam, Mohamad Omar, omul de afaceri
Emile Raja El Assal, şi fostul director general adjunct al firmei, Gheorghe Iosif, sunt achitaţi pentru infracţiunile de constituirea unui grup de criminalitate organizată şi pentru bancrută frauduloasă, iar notarul Marilena Carmen Popa, pentru fals în formă continuată.
Curtea de Apel Bucureşti a respins cererea de schimbare a încadrării juridice pentru inculpaţi.
Romanii sunt nemultumiti de viata lor, dar sunt increzatori in UE
Alaturi de bulgari si unguri, romanii sunt cei mai nemultumiti europeni in ceea ce priveste traiul lor, este concluzia unui Eurobarometru. Potrivit
editorului national, profesorul Dumitru Sandu, multumirea la nivel de societate depinde foarte mult de îngrijorarea cetatenilor pentru plata facturilor. In acest sens, 64% dintre romani recunosc ca cele mai mari
dificultati le au in platirea facturilor lunare. Totodata, în România, doar 53% dintre cetateni s-au declarat multumiti de propria viata
în general, cu zece procente mai mult decât în urma cu doi ani. De asemenea, aproape jumatate dintre români (48 %) sunt îngrijorati de inflatie si de cresterea preturilor. La polul opus, cetatenii cei mai multumiti din punct de vedere social sunt cei din zona tarilor nordice - Suedia, Danemarca, Finlanda si Olanda -, unde peste 94% dintre cetateni se declara multumiti de felul în care traiesc. In schimb, românii sunt fruntasi la capitolul optimism, fiind devansati numai de catre suedezi. Astfel, 44% dintre români si 50% dintre suedezi cred ca peste un an vor trai mai bine. Majoritatea românilor apreciaz
a de asemenea ca lucrurile se îndreapta în directia corecta în tara lor.
editorului national, profesorul Dumitru Sandu, multumirea la nivel de societate depinde foarte mult de îngrijorarea cetatenilor pentru plata facturilor. In acest sens, 64% dintre romani recunosc ca cele mai mari
dificultati le au in platirea facturilor lunare. Totodata, în România, doar 53% dintre cetateni s-au declarat multumiti de propria viata
în general, cu zece procente mai mult decât în urma cu doi ani. De asemenea, aproape jumatate dintre români (48 %) sunt îngrijorati de inflatie si de cresterea preturilor. La polul opus, cetatenii cei mai multumiti din punct de vedere social sunt cei din zona tarilor nordice - Suedia, Danemarca, Finlanda si Olanda -, unde peste 94% dintre cetateni se declara multumiti de felul în care traiesc. In schimb, românii sunt fruntasi la capitolul optimism, fiind devansati numai de catre suedezi. Astfel, 44% dintre români si 50% dintre suedezi cred ca peste un an vor trai mai bine. Majoritatea românilor apreciaz
a de asemenea ca lucrurile se îndreapta în directia corecta în tara lor.
Au inceput inscrierile la facultate
Universitatile de stat si particulare au inceput inscrierile la facultate inca de la 1 iulie, astfel ca absolventii examenului de Bacalaureat isi pot depune dosarele, in caz ca nu contesta media obtinuta la Bacul atat de controversat in acest an.
La Universitatea Bucuresti, concursul de admitere in toate facultatile si departamentele se sustine in doua sesiuni - iulie si septembrie - conform hotararii fiecarei facultati. Pentru eventualele locuri ramase neocupate se va organiza o noua sesiune, nu mai tarziu de data de 25 septembrie 2008. Locurile ramase neocupate si dupa aceasta sesiune vor fi redistribuite in cadrul aceluiasi ciclu de studii. Admiterea se organizeaza in facultati si departamente atat pentru licenta, cat si pentru master. Cuantumul taxei de inscriere pentru licenta este intre 100 RON (la Administratie si Afaceri, Biologie, Chimie, Matematica si Informatica), 220 RON (Drept), 120 (Filozofie, Geologie si Geofizica), 150 (Geografie, Litere, Psihologie si Stiintele Educatiei), 80 RON (Fizica), pentru inscrierea la master, la aceasta taxa adauganduse circa 50 de RON.
La Universitatea Romano-Americana din Bucuresti se poate opta pentru una din cele 6 facultati ale sale: Management-Marketing, Relatii Comerciale si Financiar-Bancare Interne si Internationale, Economia Turismului Intern si International, Informatica Manageriala, Studii Economice Europene si Facultatea de Drept. Inscrierile se fac pana pe 18 iulie, intre orele 8.30 - 16.30. Acte necesare: diploma sau adeverinta de bacalaureat, certificat de nastere, certificat de casatorie in cazul schimbarii numelui, adeverinta medicala, 3 fotografii 3x4 cm, copie
dupa cartea de identitate, dosar plic. Admiterea se face prin concurs
, pe baza de test grila, cu luarea in calcul a rezultatului la test (50%) si a mediei de la Bac (50%). Pentru provincie se organizeaza centre de admitere in Bacau, Buzau, Constanta, Focsani, Piatra Neamt, Ploiesti, Ramnicu-Valcea. Masterul se organizeaza in specializarile: Dreptul afacerilor, Marketing, Managementul afacerilor comerciale, Control financiar
fiscal, Informatica economica, Economia serviciilor
in turism, Studii economice si juridice americane, Integrare economica europeana.
La Universitatea Bucuresti, concursul de admitere in toate facultatile si departamentele se sustine in doua sesiuni - iulie si septembrie - conform hotararii fiecarei facultati. Pentru eventualele locuri ramase neocupate se va organiza o noua sesiune, nu mai tarziu de data de 25 septembrie 2008. Locurile ramase neocupate si dupa aceasta sesiune vor fi redistribuite in cadrul aceluiasi ciclu de studii. Admiterea se organizeaza in facultati si departamente atat pentru licenta, cat si pentru master. Cuantumul taxei de inscriere pentru licenta este intre 100 RON (la Administratie si Afaceri, Biologie, Chimie, Matematica si Informatica), 220 RON (Drept), 120 (Filozofie, Geologie si Geofizica), 150 (Geografie, Litere, Psihologie si Stiintele Educatiei), 80 RON (Fizica), pentru inscrierea la master, la aceasta taxa adauganduse circa 50 de RON.
La Universitatea Romano-Americana din Bucuresti se poate opta pentru una din cele 6 facultati ale sale: Management-Marketing, Relatii Comerciale si Financiar-Bancare Interne si Internationale, Economia Turismului Intern si International, Informatica Manageriala, Studii Economice Europene si Facultatea de Drept. Inscrierile se fac pana pe 18 iulie, intre orele 8.30 - 16.30. Acte necesare: diploma sau adeverinta de bacalaureat, certificat de nastere, certificat de casatorie in cazul schimbarii numelui, adeverinta medicala, 3 fotografii 3x4 cm, copie
dupa cartea de identitate, dosar plic. Admiterea se face prin concurs
, pe baza de test grila, cu luarea in calcul a rezultatului la test (50%) si a mediei de la Bac (50%). Pentru provincie se organizeaza centre de admitere in Bacau, Buzau, Constanta, Focsani, Piatra Neamt, Ploiesti, Ramnicu-Valcea. Masterul se organizeaza in specializarile: Dreptul afacerilor, Marketing, Managementul afacerilor comerciale, Control financiar
fiscal, Informatica economica, Economia serviciilor
in turism, Studii economice si juridice americane, Integrare economica europeana.
O navă malteză s-a lovit de cheu în Portul Constanţa
O navă malteză încărcată cu balast s-a lovit de cheu astăzi, în timp ce efectua manevrele de acostare în Portul Constanţa Sud. În urma impactului nu s-au înregistrat victime, transmite Mediafax.
Potrivit
directorului Căpităniei Zonale Constanţa, Alexandru Mezei, în jurul orei 06.00, în timp ce efectua manevrele de acostare, nava "Giorgis Milas" s-a lovit de cheu. În urma coliziunii vasul a suferit o spartură în chilă, de aproximativ 25 centimetri, cu o lăţime de 3 centimetri. Spărtura este situată deasupra liniei de plutire, în dreptul tancului de balast nr.2.
La faţa locului s-au deplasat ofiţerii din cadrul serviciului Siguranţa Navigaţiei al Căpitaniei Constanţa Sud pentru constatări, cazul fiind apoi preluat de către serviciul Cercetare al Căpităniei Constanţa.
Potrivit
directorului Căpităniei Zonale Constanţa, Alexandru Mezei, în jurul orei 06.00, în timp ce efectua manevrele de acostare, nava "Giorgis Milas" s-a lovit de cheu. În urma coliziunii vasul a suferit o spartură în chilă, de aproximativ 25 centimetri, cu o lăţime de 3 centimetri. Spărtura este situată deasupra liniei de plutire, în dreptul tancului de balast nr.2.
La faţa locului s-au deplasat ofiţerii din cadrul serviciului Siguranţa Navigaţiei al Căpitaniei Constanţa Sud pentru constatări, cazul fiind apoi preluat de către serviciul Cercetare al Căpităniei Constanţa.
Cazul disidentului Vasile Paraschiv a ajuns pe masa procurorilor militari
Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului din Romania (IICCR) a dat publicitatii sesizarea penala catre Parchetul de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie cu privire la faptele savarsite de fosti angajati ai unor institutii represive ale regimului comunist impotriva luptatorului anticomunist Vasile Paraschiv.
Vasile Paraschiv sustine ca si astazi comunistii sunt la putere in Romania
Cercetarea abuziva a acestuia a constat in rapirea si torturarea lui repetata, in utilizarea psihiatriei pentru reprimarea sa, in supunerea lui la tratamente crude, inumane si degradante.
IICCR isi sustine afirmatiile cu un material probator constand in special in marturii si documente
referitoare la represiunea si gravele abuzuri la care a fost supus Vasile Paraschiv. Valoarea documentara a materialului pus la dispozitia Sectiei Parchetelor Militare este importanta - prin aceea ca el reprezinta inca o fila adaugata la dosarul crimelor comuniste si aduce in fata tinerei generatii adevarata trasatura a unui regim responsabil cu degradarea pe termen inca greu de evaluat a Romaniei.
Evacuat din casa, prin grija Partidului
Vasile Paraschiv s-a nascut la 3 aprilie 1928 intr-o familie saraca din satul Ordoreanu, comuna Clinceni, judetul Ilfov. In 1940, la 12 ani, a parasit casa natala, plecand in Bucuresti unde incearca sa isi castige existenta. In perioada 1940-1946, lucreaza ca baiat de pravalie in Bucuresti. In 1946, are primele contacte cu membrii P.C.R., obtinand un post la Cooperativa de consum "Victoria" (infiintata de P.C.R. pentru aprovizionarea cu alimente de baza, la preturi mai mici, a marilor intreprinderi ale Capitalei si a cartierelor muncitoresti). in paralel, se implica in activitatea de propaganda prin aderarea la organizatia de tineret a cooperativei, devenind membru al P.C.R. in noiembrie 1946. Din decembrie 1947, este angajat la Posta Centrala din Bucuresti, iar la 20 noiembrie 1949 este inrolat in armata, fiind repartizat la Regimentul 3 Radio Deva.
La 1 ianuarie 1950 este selectionat pentru scoala de ofiteri de transmisiuni de la Sibiu, institutie pe care o absolva la 23 august 1951 cu gradul de locotenent. Este repartizat la Regimentul 137 din Ploiesti unde are pentru prima data de suferit de pe urma "rigorilor" partidului care nu ii permite sa se casatoreasca cu iubita lui, din cauza originii sociale "nesanatoase" a acesteia. Epurat din armata, incearca sa urmeze cursurile Facultatii de stiinte Juridice din Bucuresti, unde nu este insa admis din cauza faptului ca locurile erau asigurate unor ofiteri de Securitate si Militie care nu aveau studii superioare. In aceste conditii, opteaza pentru scoala Tehnica de Telecomunicatii din Bucuresti, pe care o absolva in 1958, fiind repartizat ca tehnician de telecomunicatii la Oficiul de Telefoane din cadrul Postei din Ploiesti. Ulterior este transferat la intreprinderea de Telecomunicatii din Campina (1 octombrie 1962) si mai apoi la Combinatul Petrochimic Brazi (2 decembrie 1962).
La 6 decembrie 1963 sufera primul abuz major din partea organelor locale si de partid care il evacueaza din apartamentul pe care acesta il primise in perioada cand lucra la Posta din Ploiesti. Timp de zece luni (perioada in care dosarul nr. 4074/1963 s-a aflat pe rolul Judecatoriei Ploiesti, nefiind insa solutionat deoarece era mutat de la un complet la altul) Vasile Paraschiv si familia sa nu au avut parte de o locuinta. In cele din urma, conform hotararii finale a tribunalului, i se permite reocuparea imobilului din care fusese evacuat in mod abuziv cu zece luni in urma.
Sprijin pentru Paul Goma
In noiembrie 1968, la alegerile de partid din Combinatul Petrochimic de la Brazi, Vasile Paraschiv a anuntat in cadrul adunarii generale ca doreste sa se retraga din P.C.R., al carui membru era din 1946. Ca urmare a acestui anunt
, asupra lui s-au exercitat numeroase presiuni ca sa revina asupra deciziei. Refuzand, la 28 iulie 1969 a fost arestat pentru prima data, nelegal, fiind apoi internat cu forta la Spitalul de nebuni de la Urlati. A fost eliberat dupa cinci zile. La 3 martie 1971, Vasile Paraschiv a trimis catre Comitetul Central al P.C.R. si catre Uniunea Generala a Sindicatelor din Romania o scrisoare cu 11 propuneri care sa fie puse in discutie la Congresul Sindicatelor ce urma sa aiba loc in aprilie. Raspunsul a fost o noua arestare si o noua internare intr-un spital de nebuni. La 1 decembrie 1976, Securitatea a descoperit o copie a unei scrisori pe care Vasile Paraschiv, impreuna cu Alexandru Ungureanu, o trimisese catre postul de radio "Europa Libera". Drept urmare, este arestat din nou de catre Securitate si dus la Spitalul nr. 9 din Bucuresti pentru a fi internat. Doctorul de garda din acea zi de la Spitalul bucurestean a refuzat internarea arestatului, drept pentru care Vasile Paraschiv va fi internat la Spitalul Voila, din Campina. La 2 decembrie 1976, medicul Mircea Piticaru il diagnosticheaza cu paranoia. In februarie 1977 Vasile Paraschiv afla de actiunea scriitorului Paul Goma pentru apararea drepturilor omului in Romania si decide sa il sprijine pe scriitorul dizident. Prima incercare de a discuta cu Goma esueaza intrucat locuinta acestuia era pazita de ofiteri sub acoperire care il aresteaza pe Paraschiv. Acesta nu se va lasa insa intimidat si va incerca din nou sa ia legatura cu Paul Goma. Semneaza scrisoarea de protest pe care Goma intentiona sa o trimita Conferintei post-Helsinki de la Belgrad si ii inmaneaza acestuia o scrisoare de protest personala insotita de un plic cu mai multe documente. in acest fel cazul lui Vasile Paraschiv este facut cunoscut in Occident, prin intermediul lui Paul Goma, care va trimite documentele la Paris.
Primele abuzuri psihiatrice
O noua incercare de a discuta cu Goma se va solda cu o noua arestare, o bataie pe care o primeste la sediul Militiei din Drumul Taberei si cu o noua internare, de data aceasta la Spitalul de nebuni Sapoca (judetul Buzau), la sectia "doi" - sectia de bolnavi mintali cronici. in cadrul acestui spital, a fost supus, timp de 45 de zile, unui tratament medical obligatoriu (fapt prin care in realitate se urmarea ca, pana la iesirea din spital, Vasile Paraschiv sa devina cu adevarat bolnav mintal).
La 20 mai 1977 Vasile Paraschiv se reintoarce la locul sau de munca - Intreprinderea de Aparate de Masura si Control (I.A.M.C.) Otopeni, insa procurorul-sef al Procuraturii civile din Ploiesti, Ion Baloiu, i-a intocmit un dosar, adresat Tribunalului Prahova, in vederea internarii pe viata intr-un camin de bolnavi mintal cronici. Judecatoria din Ploiesti a admis in parte cererea procuraturii, obligand pe "inculpat" la "tratament ambulatoriu de specialitate", respingand insa cererea Procuraturii de internare a sa, pentru tot restul vietii, in caminul de bolnavi mintal cronici de la Calimanesti. Vasile Paraschiv va refuza sa urmeze tratamentul, in ciuda presiunilor exercitate asupra lui. in toamna anului 1977, Vasile Paraschiv depune cerere pentru obtinerea unui pasaport in vederea unei calatorii in Austria. Crezand ca Vasile Paraschiv doreste sa paraseasca definitiv tara, Securitatea ii acorda pasaportul in speranta ca astfel va putea scapa de un agitator intern. El paraseste Romania la 20 noiembrie 1977 insotit de fiul sau, Radu. La Viena, se adreseaza unei organizatii de caritate in scopul facilitarii obtinerii unei vize de intrare in Franta. La 27 ianuarie 1978, primeste viza de intrare in Franta si pleaca catre Paris. Aici sustine o conferinta de presa in problema folosirii psihiatriei in Romania ca arma de represiune politica. Tot la Paris, ajutat fiind de catre Mihnea Berindei, are ocazia si se prezinta in fata unei comisii de contraexpertiza medicala care trebuia sa il examineze si sa stabileasca daca are sau nu discernamant ("Comisia de studii asupra procedurilor de internare si tratament fortat in spitalele psihiatrice speciale"). Diagnosticul dat de catre comisia formata din opt medici, dupa o examinare de opt ore, a fost unul pozitiv. Dupa discutii cu mai multi lideri sindicali din Franta, participa la o noua conferinta de presa, la 18 aprilie 1978, in problema crearii de sindicate libere in tarile din spatele Cortinei de Fier.
In ciuda tovarasilor, se intoarce in Romania
La 27 aprilie 1978, paraseste Parisul si ajunge in Romania. La Curtici, este expulzat, fiind trimis inapoi in Occident cu un alt tren. Se intoarce la Viena, de unde va intreprinde o serie de actiuni ce aveau drept scop reintoarcerea in tara. Sub presiunea opiniei publice internationale, Ambasada Romaniei de la Viena va fi nevoita, in cele din urma, sa ii permita reintoarcerea in tara. La 9 iulie 1978, ajunge acasa, supravegheat indeaproape de catre Securitate. Aici el afla ca contractul sa de munca fusese desfacut pe motivul absentelor nemotivate. in cele din urma, va fi transferat la Fabrica de Prototipuri si Proiectare Tehnologica din Ploiesti. in cadrul unei sedinte a sindicatului din fabrica, in fata muncitorilor, Vasile Paraschiv a dat citire unei declaratii de infiintare a Sindicatului Liber al Oamenilor Muncii din Romania (S.L.O.M.R.), gest care avea sa provoace alte actiuni de intimidare la adresa sa.
Intervine Securitatea
La 28 mai 1979, are loc prima rapire a lui Vasile Paraschiv de catre ofiteri de Securitate. in momentul in care iesea pe poarta fabricii, a fost urcat cu forta intr-o masina, dus in padurea Paulesti de langa Ploiesti, unde a fost torturat si batut cu bestialitate de catre patru ofiteri de Securitate. Reuseste cu greu sa ajunga la Spitalul judetean din Ploiesti, unde este izolat intr-o rezerva, rudelor nefiindu-le permis accesul acolo. Dupa cinci zile de izolare in spital, este externat la cerere si, dupa alte zece zile de refacere la locuinta proprie, isi reia activitatea profesionala. in alte trei randuri, la 19, 27 martie si 1 aprilie 1979, este atacat pe strada si lovit pe la spate. in anul 1980, a depus o cerere prin care solicita autoritatilor locale si centrale din Romania eliberarea unui pasaport in vederea unei vizite la fiul sau, in Statele Unite. Cum raspunsurile au fost intotdeauna negative, s-a adresat instantelor judecatoresti (Tribunalului Ploiesti si Procuraturii Militare) dar si unor guverne si personalitati cunoscute din Occident. Apelul sau a fost difuzat in luna octombrie 1986 la postul de radio "Europa Libera".
intrucat Vasile Paraschiv continua sa reziste diverselor forme de intimidare din partea Securitatii, a fost pus la punct un plan prin care se viza neutralizarea si reducerea sa la tacere. Mai intai a fost pusa la cale o perchezitie domiciliara nelegala, la 7 mai 1987, in ideea descoperirii unor dovezi compromitatoare scrise.
Torturat patru zile in sir
Dupa o saptamana in care au fost analizate in amanunt documentele confiscate, Vasile Paraschiv a fost rapit pentru a doua oara. La 14 mai 1987, la orele 6:30, V. P. a fost rapit de catre patru ofiteri tineri de Securitate si de un militian in uniforma (el nu comisese nicio ilegalitate, iar persoanele care l-au arestat nu detineau un mandat de arestare). Rapit, a fost adormit cu o substanta narcotica, incatusat si transportat intr-o locatie conspirativa unde a fost tinut legat, interogat si torturat de catre cei patru ofiteri de Securitate timp de patru zile (ulterior, a reusit sa afle ca respectiva locatie era o cabana - "Florei" - situata in padure, in varf de munte, dincolo de barajul "Paltinul" de langa Campina). Dupa patru zile de tortura, indeosebi de natura psihologica, fiind amenintat cu moartea, Vasile Paraschiv a acceptat cererile celor patru ofiteri care i-au impus redactarea unor angajamente si scrisori, prin care isi manifesta atasamentul si loialitatea fata de Securitate si P.C.R. Eliberat si intors acasa, el a redactat dupa cateva zile un document prin care retracta toate scrisorile si angajamentele pe care le-a scris si inregistrat sub amenintare in perioada celor patru zile de detentie de la aceea cabana. Dupa ce a fost eliberat, a fost pus sub atenta supraveghere a Securitatii, fiind permanent urmarit de un ofiter care purta numele conspirativ "Nicolae". Acesta raspundea personal de Vasile Paraschiv, astfel incat a dispus mai intai mutarea lui intr-un nou apartament, continuand stricta supraveghere prin telefoane si vizite inopinate la domiciliu.
...Apoi inca sapte
In 1989, la 22 martie, a fost rapit pentru a treia oara de catre ofiterii de Securitate. Arestat pe strada, impreuna cu un prieten, Vasile Simionescu, de organele de militie, a fost preluat mai apoi de catre un grup de trei ofiteri de Securitate si transportat in aceeasi locatie secreta - cabana "Florei" - unde a fost batut, torturat si maltratat timp de sapte zile. A fost lovit cu pumnul in fata, stomac si ficat
, a fost lovit cu saculetul de nisip in cap si batut cu bastonul de cauciuc la talpi. Dupa sapte zile de tortura, a fost si iradiat, acceptand, in urma acestor torturi, sa semneze un nou angajament care sa ii multumeasca pe securisti. Cu ocazia majoritatii anchetelor la care a fost supus Paraschiv, victima fiind torturata, batuta cu salbaticie, iradiata si amenintata cu moartea, scopul principal al acestui tratament fiind acela de a o determina sa renunte la atitudinea ostila fata de regim si la revendicarile sale (pentru a descriere detaliata a modului in care decurgeau "anchetele" se poate vedea volumul "Asa nu se mai poate, tovarase Nicolae Ceausescu"! - Memorii dupa 20 de ani", Vasile Paraschiv, Editura "Curtea Veche"/Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului din Romania, 2007, pag. 364-394).
Potrivit sesizarii IICCR, din documentele aflate in arhivele institutiilor statului comunist, in special ale Ministerului de Interne si ale Departamentului Securitatii Statului (documente la care partea vatamata a putut sa aiba acces - partial - numai in ultimii ani, odata cu adoptarea unor reglementari in aces sens) rezulta in mod indubitabil ca toate abuzurile grave si persecutiile pe care le-a suferit s-au datorat exclusiv atitudinii sale critice si de opozitie fata de regimul comunist totalitar, dorintei sale de a-i fi respectate drepturile si libertatile fundamentale (libertatea constiintei, libertatea individuala si siguranta persoanei, dreptul de asociere in organizatii sindicale, dreptul la libera circulatie etc.). Cateva exemple in acest sens sunt urmatoarele:
- din "Adresa nr. 058175 din 6 aprilie 1977 a Inspectoratului Judetean de Securitate Prahova" (reprodusa in Anexa 3 - volumul "Lupta mea pentru sindicate libere in Romania", Vasile Paraschiv, Editura "Polirom", 2005, pagina 191) rezulta ca partea vatamata a fost urmarita si anchetata de institutiile de represiune politica ale statului pentru "infractiunea de propaganda impotriva oranduirii socialiste, in 1975 expediind o scrisoare cu continut dusmanos postului de radio "Europa Libera"; pentru ca "l-a perchezitia domiciliara s-au gasit 7 (sapte) scrisori cu continut dusmanos pe care intentiona sa le transmita la acelasi post de radio"; pentru ca "la data de 5 februarie 1977 a semnat apelul lui Paul Goma din Bucuresti iar la data de 24.03.1977 i-a inmanat o scrisoare prin care se arata solidar cu actiunea acestuia"; - din "Nota Ministerului de Interne nr. 00327886 din 27 februarie 1978 privindu-l pe Paraschiv Vasile" (reprodusa in Anexa 3 - volumul "Lupta mea pentru sindicate libere in Romania", Vasile Paraschiv, Editura "Polirom", 2005, pagina 199) rezulta ca partea vatamata a fost urmarita si anchetata de institutiile de represiune politica ale statului pentru ca "La inceputul anului 1978 a plecat de la Viena la Paris unde s-a intalnit cu Paul Goma. Vasile Paraschiv a participat la o conferinta de presa organizata de postul de radio "Europa Libera", in cadrul careia a comentat tendentios situatia social-politica din tara noastra si a incercat sa determine si restul membrilor familiei sale sa-l urmeze in strainatate. A mai participat de asemenea la o conferinta de presa organizata de Comitetul psihiatrilor francezi, in care s-a situat pe pozitii dusmanaoase tarii noastre. Totodata, s-a alaturat actiunilor ostile ale lui Paul Goma si Tanase Virgil, iar declaratiile sale dusmanoase in continut au fost preluate si comentate de unele ziare si posturi de radio din Occident"; - din "Adresa Ministerului Afacerilor Externe catre Ambasada Republicii Socialiste Romania din Viena" (mai 1978, reprodusa in Anexa 3 - volumul "Lupta mea pentru sindicate libere in Romania", Vasile Paraschiv, Editura "Polirom", 2005, pagina 217) rezulta ca M.A.E. a dat dispozitie Ambasadei ca partii vatamate sa i se pemita sa se inapoieze in tara numai daca "se dezice in mod public cu privire la afirmatiile dusmanoase si denigratoare la adresa oranduirii socialiste si de stat din tara noastra. in cazul in care consimte sa faca o astfel de declaratie, sa o dea in scris Ambasadei si sa o faca publica, prin grija sa, pe aceeasi cale pe care a adus injuriile si calomniile cunoscute. Numai in aceste conditii cererea sa de inapoiere in tara va putea face obiectul analizei".
Cele de mai sus sunt prezentate cu titlu de exemplu, in arhivele la care Paraschiv (dar si cercetatori si istorici ai perioadei comuniste) a avut pana in prezent acces existand alte numeroase probe ca institutiile statului comunist l-au urmarit si reprimat pe Vasile Paraschiv pe motive politice (in special prin abuzuri grave in serviciu, prin acte de tortura, prin utilizarea psihiatriei ca arma de represiune politica, prin tratamente crude, inumane si degradante).
"Vasile Paraschiv si cercetatori ai perioadei comuniste din Romania (Anexa 3 - volumul "Lupta mea pentru sindicate libere in Romania", Vasile Paraschiv, Editura "Polirom", 2005, pag. 378-379) au constatat ca din dosarul de urmarire informativa privindu-l pe Vasile Paraschiv lipsesc numeroase file, care pot sa constituie tot atatea marturii ale abuzurilor comise impotriva partii vatamate. IICCR considera ca in solutionarea acestei cauze se impune ca organele judiciare sa depuna diligentele necesare pentru intregirea materialului probator", se arata in sesizarea IICCR.
Ceausescu: "Pentru nebuni avem camasa de forta"
"Un element specific al cazului Vasile Paraschiv, care confera o si mai mare gravitate abuzurilor comise impotriva sa, este utilizarea psihiatriei ca instrument de represiune politica. Astfel cum dupa 1989 numerosi medici psihiatri romani au aratat, "Importanta pe care sistemul comunist o atribuia ideologiei a facut ca psihologia si psihiatria sa fie obiecte stiintifice controlate politic. Din acest motiv amestecul oamenilor politici in aceste domenii a atins cote greu de inchipuit, psihiatria fiind in atentia activistilor de partid si chiar a organelor de represiune ale partidului comunist. Astfel, pe de o parte, individul nu avea drepturi, iar partidul era singurul care decidea, inclusiv in a considera pe un individ nebun, iar pe de alta parte stiinta era supusa - ca sa nu spunem servitoarea - ideologiei. Din aceste motive si psihiatria era "datoare" sa participe prin toate mijloacele specifice la mentinerea puterii regimului. Violenta se exercita impotriva oricarui individ care nu se putea "incadra" in colectivitate, asa cum era aceasta definita de catre partid, iar anormalul, "bolnavul" era de aceea definit prin caracterul sau "asocial", atipic, motiv pentru care socialismul condamna pe toti cei "originali", pe toti cei care gandeau altfel. Poate ca nimeni nu a explicat mai clar rolul psihiatriei in societatea romaneasca decat insusi Ceausescu. Astfel, in 1968, cu ocazia deschiderii anului uiversitar, el a afirmat in mod franc: "Exista oare unii care mai pot crede ca in Romania de astazi ar mai fi forte capabile sa ameninte sistemul socialist? Eu cred ca nu mai exista. Nici taranii colectivisti, nici muncitorii, nici intelectualii, nimeni nu-si mai poate permite sa se indoiasca de soliditatea si forta socialismului. Bineinteles, mai exista nebunii, si nebuni exista peste tot in lume, dar pentru acestia societatea noastra are la dispozitie toate mijloacele necesare, inclusiv camasa de forta", arata IICCR.
Juramantul lui Ipocrit
Internarile fortate ale partii vatamate in spitale psihiatrice, obligarea ei la tratamente medicale de care aceasta nu avea nevoie si le refuza au fost posibile prin complicitatea cea mai josnica dintre membrii aparatului de represiune comunista (securisti, militieni, procurori) si medicii psihiatri. Acestia din urma au consimtit sa abdice in modul cel mai josnic de la misiunea umanitara cea mai nobila si de la responsabilitatile profesionale cele mai inalte pe care le aveau pentru a sluji un regim dictatorial, profund inuman si esentialmente criminal. Timp de peste 25 de ani - intre 1963 si 1989, adica in toata perioada in care Vasile Paraschiv a fost un adversar neinfricat si neinfrant al regimului comunist - institutiile represiunii comuniste, in complicitatea cea mai josnica cu multi dintre medicii psihiatri, s-au straduit din rasputeri sa acrediteze ideea ca Vasile Paraschiv este nebun si ca numai astfel se explica adversitatea sa fata de regim. Internarile repetate in spitale de nebuni aveau scopul ca partea vatamata sa fie diagnosticata cu boli psihice si tulburari de comportament, urmarindu-se, finalmente, internarea sa pe viata intr-un camin de bolnavi cronici. in pofida tuturor acestor stradanii, pentru oricine care a studiat si studiaza acest caz este evident ca Vasile Paraschiv a fost si este un om perfect sanatos din punct de vedere psihic. Marturiile in acest sens sunt extrem de numeroase si ele se gasesc in chiar arhivele institutiilor represive comuniste. Textele scrise de Vasile Paraschiv in acei ani, atitudinea sa pe timpul anchetelor dure ale securistilor etc. marturisesc un psihic sanatos si echilibrat (...)
Cazul Vasile Paraschiv a fost inclus de asemenea in Raportul din 1978 al Sectiunii franceze a Amnesty International privind violarea drepturilor omului in Romania prin utilizarea abuziva a psihiatriei. Prezenta lui Vasile Paraschiv in viata publica post comunista, de aproape doua decenii si ea, comportamentul si discursul sau, cartile pe care el le-a scris, marturisesc si ele, toate, un caracter echilibrat, o fire modesta cand este vorba despre meritele sale si foarte generoasa cand este vorba despre ale altora, un om senin in fata nedreptatilor care i-au fost facute in trecut si care i se fac si azi.
Prezentam in continuare sesizarea catre Parchet semnata de presedintele IICCR, Marius Oprea:
"In considerarea competentelor legale care revin Parchetului, IICCR va solicita sa dispuneti masurile care se impun pentru tragerea la raspundere a celor vinovati de gravele abuzuri suportate in perioada 1963-1989 de Vasile Paraschiv. Faptele in legatura cu care va sesizam sunt de o gravitate cu totul deosebita, constand in acte de tortura si tratamente inumane si degradante, abuz in serviciu contra intereselor persoanelor, abuz in serviciu prin ingradirea unor drepturi, purtare abuziva, fals si uz de fals, internare fortata si nejustificata in spitale psihiatrice, obligare la tratamente medicale nejustificate, arestare nelegala si cercetare abuziva, lipsire de libertate in mod ilegal prin rapire etc. Gravitatea acestor fapte consta inclusiv in faptul ca prin acte de tortura, prin tratamente crude, inumane si degradante, prin abuz in serviciu, amenintari si alte acte de intimidare, Vasile Paraschiv a fost supus timp de peste 25 de ani unei represiuni sistematice exclusiv din motive politice, exclusiv pentru ca dorea ca el si concetatenii sai sa poata sa beneficieze de unele dintre drepturile pe care statul comunist totalitar le refuza acestora - libertatea constiintei, libertatea individuala si siguranta persoanei, dreptul de asociere in organizatii sindicale, dreptul la libera circulatie, libertatea individuala si siguranta persoanei, libertatea constiintei si de exprimare etc. - desi se angajase sa respecte aceste drepturi inclusiv prin tratatele internationale pe care le-a semnat si ratificat (Declaratia universala a drepturilor omului, Pactul international cu privire la drepturile civile si politice, Actul final al Conferintei pentru securitate si cooperare in Europa din 1975, Conventia asupra imprescriptibilitatii crimelor de razboi si a crimelor impotriva umanitatii etc.). Ca membru al Organizatiei Natiunilor Unite, statul roman avea obligatia sa respecte, intre altele, urmatoarele drepturi ale cetatenilor sai: - dreptul de a nu fi supus torturii si tratamentelor inumane ("Nimeni nu va fi supus torturii, nici la pedepse sau tratamente crude, inumane sau degradante." - art. 5 din Declaratia universala a drepturilor omului); - libertatea de constiinta si de exprimare ("Nimeni nu trebuie sa aiba de suferit din cauza opiniilor sale. Orice persoana are dreptul la libertatea de exprimare; acest drept cuprinde libertatea de a cauta, de a primi si de a raspandi informatii si idei de orice fel, indiferent de frontiere, sub forma orala, scrisa, tiparita ori artistica, sau prin orice alt mijloc, la alegerea sa." - art. 19 din Pactul international cu privire la drepturile civile si politice); - dreptul la libertate si la securitatea persoanei ("Nimeni nu poate fi arestat sau detinut in mod arbitrar. Nimeni nu poate fi privat de dreptul de a nu fi retinut sau arestat arbitrar." - art. 9 din Pactul international cu privire la drepturile civile si politice); - libertatea de asociere ("Orice persoana are dreptul de a se asocia in mod liber cu altele, inclusiv dreptul de a constitui sindicate si de a adera la ele, pentru ocrotirea intereselor sale." - art. 22 din Pactul international cu privire la drepturile civile si politice);
- dreptul la libera circulatie ("Orice persoana are dreptul de a circula in mod liber si de a-si alege resedinta in interiorul granitelor unui stat. Orice persoana are dreptul de a parasi orice tara, inclusiv a sa, si de a reveni in tara sa." - art. 13 din Declaratia universala a drepturilor omului; "Orice persoana este libera sa paraseasca orice tara, inclusiv propria sa tara." - art. 12 paragr. 2 din Pactul international cu privire la drepturile civile si politice). Prin semnarea Actului final al Conferintei pentru securitate si cooperare in Europa din 1975, statul roman se obliga de asemenea sa "promoveze si incurajeze exercitarea efectiva a drepturilor si libertatilor civile, politice, economice, sociale, culturale si altele care decurg toate din demnitatea inerenta persoanei umane si sunt esentiale pentru libera si deplina sa dezvoltare" (art. VII). Dar chiar si prin Constitutia in vigoare la acea vreme, statul roman se angaja sa garanteze cetatenilor proprii drepturi si libertati fundamentale precum libertatea, inviolabilitatea si siguranta persoanei ("Cetatenilor Republicii Socialiste Romania le este garantata inviolabilitatea persoanei. Nici o persoana nu poate fi retinuta sau arestata daca impotriva ei nu exista probe sau indicii temeinice ca a savirsit o fapta prevazuta si pedepsita prin lege. Dreptul la aparare este garantat in tot cursul procesului." - art. 31 din Constitutia Republicii Socialiste Romania) ori libertatea de asociere in sindicate ("Cetatenii Republicii Socialiste Romania au dreptul de a se asocia in organizatii sindicale, cooperatiste, de tineret, de femei, social-culturale, in uniuni de creatie, asociatii stiintifice, tehnice, sportive, precum si in alte organizatii obstesti." - art. 27 din Constitutia Republicii Socialiste Romania). Constitutia prevedea de asemenea (art. 32) ca "Domiciliul este inviolabil" - in realitate insa domiciliul partii vatamate a fost violat in mai multe randuri cu scopul de a fi descoperite dovezi compromitatoare, oricat de neinsemnate, in scopul reprimarii acesteia.
in practica, statul totalitar comunist dovedea un dispret profund pentru drepturile si libertatile cetatenilor sai, nesocotea in modul cel mai flagrant si cinic nu numai normele constitutionale proprii, profund demagogice si propagandistice, dar si tratatele internationale pe care le semna si ratifica (desi inclusiv prin Actul final al Conferintei pentru securitate si cooperare in Europa, art. X, se angajase sa-si indeplineasca cu buna credinta obligatiile care ii reveneau din aceste tratate: "Statele participante isi vor indeplini cu buna-credinta obligatiile ce le revin in conformitate cu dreptul international, atat obligatiile care decurg din principiile si normele generale recunoscute ale dreptului international, cat si obligatiile care decurg din tratate sau alte acorduri, in conformitate cu dreptul international, in care ele sunt parti").
Desi prin Constitutie statul comunist se angaja (art. 20) sa asigure cetatenilor proprii "asistenta medicala
prin institutiile sale sanitare", in realitate in acest caz institutiile respective si medicii lor au atentat in modul cel mai grav la sanatatea partii vatamate. IICCR subliniaza faptul ca actele
represive la care a fost supusa partea vatamata au avut un caracter exclusiv politic. Ele au constituit persecutii politice ale statului comunist totalitar impotriva unui cetatean propriu care nu dorea nimic altceva decat sa se bucure, el si concetatenii sai, de drepturile si libertatile civile si politice pe care statul lor se obligase sa le respecte atat prin tratatele internationale la care era parte cat si prin Constitutia in vigoare la acea data. Persecutiile suportate de partea vatamata s-au datorat politicii represive si abuzive a statului comunist totalitar, prin care erau practic anulate drepturi si libertati fundamentale - libertatea de constiinta, dreptul de a circula liber, libertatea de asociere, dreptul la libertate si la securitatea persoanei etc. Actele de tortura si tratamentele inumane si degradante la care Vasile Paraschiv a fost supus, lipsirea ilegala de libertate prin rapire, internarea sa abuziva, fortata si nejustificata in spitale psihiatrice etc. etc. (acte pe care statul roman se angajase sa nu le permita inclusiv prin asumarea prevederilor art. 5 din Declaratia universala a drepturilor omului) au fost insotite de alte incalcari grave ale normelor pe care institutiile statului si functionarii acestora aveau obligatia sa le respecte. Astfel, practic toate "actele procedurale" impotriva partii vatamate au fost facute cu incalcarea flagranta a dispozitiilor Codului de procedura penala in vigoare in acea perioada: retinerile si arestarile au fost facute fara ordonanta de retinere, respectiv fara mandat de arestare; perchezitiile (domiciliare si corporale) au fost facute fara a exista autorizarile prevazute de lege etc. IICCR considera ca in angajarea raspunderii celor vinovati de gravele abuzuri comise impotriva partii vatamate se impun avute in vedere inclusiv urmatoarele aspecte cu privire la individualizarea pedepselor in raport cu circumstantele agravante existente in cauza si neprescrierea raspunderii penale pentru faptele deosebit de grave in legatura cu care va sesizam si la forma continuata in care acestea au fost savarsite.
IICCR considera ca in cauza exista circumstante agravante cel putin sub urmatoarele aspecte: savirsirea faptelor de trei sau de mai multe persoane impreuna; savarsirea infractiunilor prin acte de cruzime sau prin metode ori mijloace care prezinta pericol public; savirsirea infractiunilor din motive josnice. De asemenea se impune avuta in vedere imprejurarea ca activitatea infractionala in legatura cu care va sesizam se constituie intr-un concurs foarte complex de infractiuni dintre cele mai grave. in mod asemanator, consideram ca, in conformitate cu prevederile art. 75 din Codul penal (teza ultima, "Instanta poate retine ca circumstante agravante si alte imprejurari care imprima faptei un caracter grav"), se impune ca Parchetul sa retina ca circumstante agravante si alte imprejurari care au imprimat faptelor in discutie un caracter deosebit de grav. Astfel, se impune retinuta ca o circumstanta agravanta imprejurarea ca abuzurile fostilor responsabili comunisti implicati in reprimarea partii vatamate au constituit tot atatea violari grave ale celor mai elementare drepturi ale omului. inca si mai grav este ca acestia aveau reprezentarea clara a faptului ca prin abuzurile lor violau in modul cel mai grav drepturi si libertati cetatenesti "garantate" de Constitutia comunista si inscrise in tratatele internationale la care Romania era parte (Declaratia universala a drepturilor omului, Pactul international cu privire la drepturile civile si politice, Actul final al Conferintei pentru securitate si cooperare in Europa din 1975 etc.). IICCR considera ca, in intelesul legii penale, constituie de asemenea circumstante agravante faptul ca abuzurile comise au avut un caracter sistemic iar principalul lor scop a fost sa apere un regim ilegitim si criminal. Cetatenii erau abuzati de catre propriul lor stat, care, pana chiar si in conformitate cu normele constitutionale in vigoare in acei ani, era presupus a le apara si nu a le desconsidera si viola interesele si drepturile fundamentale. Represiunea si teroarea impotriva cetatenilor romani erau exercitate de catre statul totalitar comunist prin membrii aparatului sau represiv (in complicitate, asa cum am aratat, cu medici psihiatri si cu numerosi colaboratori conspirati ai Securitatii) - iar acestia beneficiau de o impunitate absoluta pentru abuzurile pe care le savarseau in numele si in apararea statului totalitar. Membrii aparatului represiv aveau, asemeni celor implicati si in acest caz, reprezentarea exacta a faptului ca abuzurile si crimele lor, desi unele sanctionabile teoretic si prevazute in legea penala, nu aveau sa fie niciodata pedepsite de justitia comunista si regimul totalitar in numele si in apararea carora ei comiteau aceste fapte. Aceasta convingere ii facea sa fie inca si mai zelosi, mai cruzi si abuzivi in actele de represiune pe care le comiteau. Ei erau constienti inclusiv de faptul ca victimele lor nu aveau nicio posibilitate sa se apere. Practic toate "reglementarile" secrete dupa care comiteau abuzuri si crime (Ordine ale ministrului de Interne, mai ales, si Hotarari ale Consiliului de Ministri) erau complet anticonstitutionale si impotriva tratatelor privind drepturile omului pe care statul comunist se angajase sa le respecte. Cu toate acestea, cei mai multi dintre ei erau, asemeni si celor din acest dosar, cat se putea mai zelosi in apararea regimului totalitar - iar cu cat devotamentul si zelul lor era mai mare, cu atat si recompensele si privilegiile din partea regimului erau mai mari (salarii foarte mari, prime, tot felul de alte beneficii financiare si materiale, pensii foarte mari etc. etc.). Membrii aparatului represiv comiteau abuzurile si crimele folosindu-se de un intreg sistem statal logistic, informational, financiar etc. care era organizat si functiona exclusiv din banii cetatenilor. Statul care functiona din banii cetatenilor si era presupus a le apara drepturile si libertatile fundamentale functiona de fapt ca un imens aparat represiv si abuziv impotriva propriilor cetateni. Aceste fapte nu erau simple abuzuri ale unui oarecare functionar al statului, ci violari dintre cele mai grave ale celor mai elementare drepturi ale omului si interese ale cetatenilor, comise de catre stat pe temeiul urii de clasa, al urii fata de cei care nu agreau ideologia comunista totalitara si criminala, fata de cei care cereau sa le fie respectate cele mai elementare drepturi. Semnificativa pentru cazul de fata este si mobilizarea de catre institutiile represive comuniste a unui mare numar de informatori si colaboratori ai Securitatii in scopul urmaririi permanente si reprimarii partii vatamate.
IICCR considera ca savarsirea in forma continuata (timp de multi ani la rand) a infractiunilor de o gravitate deosebita in legatura cu care va sesizam se impune de asemenea avuta in vedere in solutionarea acestei cauze, inclusiv cu privire la curgerea termenului de prescriptie a raspunderii penale. Sub acest din urma aspect, IICCR evidentiaza faptul ca, dupa decembrie 1989, in absenta unei condamnari oficiale a regimului comunist de catre statul roman (survenita numai la data de 18 decembrie 2006, prin discursul din Parlament al Presedintelui Romaniei), victimele acestui regim si familiile lor s-au dovedit mai mult decat retinute in a se adresa justitiei pentru a-i trage la raspundere pe cei care, in numele statului comunist, le-au violat in modul cel mai grav cele mai elementare drepturi si libertati cetatenesti. Semnificativ este si faptul ca demersul de fata al fostului luptator anticomunist Vasile Paraschiv a fost posibil numai foarte tarziu, dupa infiintarea, in decembrie 2005, a IICCR, caruia prin actul normativ de constituire i-au fost conferite competente legale de investigare si sesizare a organelor in drept cu privire la crimele, abuzurile si incalcarile drepturilor omului savarsite in timpul regimului comunist in Romania. Victimele activitatii represive a regimului comunist totalitar nu au avut posibilitatea, pe durata regimului amintit, sa se adreseze justitiei (desigur ca nici in temeiul art. 35 din Constitutia Republicii Socialiste Romania, care teoretic - si numai teoretic, demagogic si propagandistic - le dadea acest drept in calitate de persoane "vatamate intr-un drept al lor printr-un act ilegal al unui organ de stat"). in cadrul statului totalitar comunist (in care "drepturile si libertatile cetatenesti garantate de Constitutie" erau in realitate o fraza pur demagogica, cinica si propagandistica), o astfel de actiune in justitie era de neconceput. in consecinta, IICCR considera necesar sa sublinieze ca raspunderea penala pentru faptele obiect al prezentei Sesizari, nu poate fi considerata prescrisa intrucat de la data savarsirii lor si pana in prezent, din motivele aratate mai sus, au existat imprejurari care au impiedicat punerea in miscare a actiunii penale. in toata aceasta perioada cursul prescriptiei raspunderii penale a fost suspendat - in conformitate cu dispozitiile Codului Penal (art. 128), intrucat a existat o "imprejurare (...) de neinlaturat" care a impiedicat punerea in miscare a actiunii penale: "Cursul termenului prescriptiei este suspendat pe timpul cat o dispozitie legala sau o imprejurare de neprevazut ori de neinlaturat impiedica punerea in miscare a actiunii penale sau continuarea procesului penal. Prescriptia isi reia cursul din ziua in care a incetat cauza de suspendare".
Referitor la faptul ca pe timpul regimului comunist crimele si abuzurile comise de catre responsabilii acestuia nu au fost incriminate legal si pedepsite in vreun fel, semnalam faptul ca pedepsirea lor in prezent reprezinta un act de justitie nu numai necesar dar si deplin posibil. in acest sens consideram relevante prevederile art. 7 din Conventia europeana pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, ratificata de statul roman prin Legea nr. 30/1994. Potrivit paragrafului 1 al textului amintit, "Nimeni nu poate fi condamnat pentru o actiune sau o omisiune care, in momentul in care a fost savarsita, nu constituia o infractiune, potrivit dreptului national si international. De asemenea, nu se poate aplica o pedeapsa mai severa decat aceea care era aplicabila in momentul savarsirii infractiunii". in acelasi timp insa, paragraful 2 al articolului citat, de maxima relevanta sub aspectul la care ne referim, prevede ca "Prezentul articol nu va aduce atingere judecarii si pedepsirii unei persoane vinovate de o actiune sau de o omisiune care, in momentul savarsirii sale, era considerata infractiune potrivit principiilor generale de drept recunoscute de natiunile civilizate". in consecinta, se impune constatat faptul ca textul Conventiei europene este deplin aplicabil in materia obiect al Sesizarii IICCR. Astfel, pe de o parte, crimele savarsite de responsabilii regimului comunist nu au fost judecate si pedepsite pe timpul acelui regim intrucat in acea perioada ele nu constituiau - nu aveau cum sa constituie, in contextul dat - "infractiuni, potrivit dreptului national". Pe de alta parte, ulterior prabusirii regimului comunist totalitarist, aceste fapte puteau, pot si trebuie sa fie judecate si pedepsite, intrucat la data savarsirii lor erau "considerate infractiuni potrivit principiilor generale de drept recunoscute de natiunile civilizate" - intre acestea, dreptul de a nu fi supus torturii, tratamentelor crude, inumane si degradante, libertatea de constiinta si exprimare, libertatea de asociere in sindicate, dreptul la libera circulatie, dreptul de a nu fi supus niciunor imixtiuni in viata personala, dreptul la libertate si la siguranta persoanei etc. Ca membru al ONU, statul comunist totalitar s-a angajat sa respecte Declaratia universala a drepturilor omului, care, intre altele, prevedea si prevede (art. 5) ca "Nimeni nu va fi supus torturii, nici la pedepse sau tratamente crude, inumane sau degradante." Faptul ca prin legea penala statul comunist totalitar nu a incriminat tortura, tratamentele crude, inumane si degradante (si nu a facut-o tocmai pentru a asigura impunitate membrilor aparatului sau de represiune politica) nu poate conduce la concluzia ca raspunderea penala a tortionarilor lui Vasile Paraschiv nu poate fi angajata in prezent intrucat la momentul savarsirii faptelor in legatura cu care va sesizam acestea nu constituiau infractiuni potrivit dreptului national. Iar aceasta intrucat in conformitate cu normele citate ale Conventiei europene a drepturilor omului faptele respective - indubitabil acte de tortura si de represiune si persecutie pe motive politice - constituiau infractiuni "potrivit dreptului international", "potrivit principiilor generale de drept recunoscute de natiunile civilizate" - prevazute intre altele in Declaratia universala a drepturilor omului, Conventia asupra imprescriptibilitatii crimelor de razboi si a crimelor impotriva umanitatii, Conventia impotriva torturii si altor pedepse si tratamente crude, inumane sau degradante etc.
Cu privire la neprescrierea raspunderii penale pentru faptele in legatura cu care va sesizam, IICCR invedereaza si faptul ca in conformitate cu prevederile art. I al Conventiei ONU asupra imprescriptibilitatii crimelor de razboi si a crimelor impotriva umanitatii (adoptata la 26 noiembrie 1968 si ratificata de Romania prin Decretul nr. 547 din 29 iulie 1969, publicat in Buletinul Oficial nr. 83 din 30 iulie 1969), coroborate cu prevederile Statutului Tribunalului Militar International de la Nuremberg (definit prin Acordul din 8 august 1945, de la 17
Londra, al Puterilor Aliate), "persecutiile pe motive politice" sunt imprescriptibile, fiind incluse in categoria "crime impotriva umanitatii". Or, astfel cum am aratat in cuprinsul Sesizarii de fata, este neindoios faptul ca represiunile pe care partea vatamata le-a suportat constituie persecutii pe motive politice, imprescriptibile, in intelesul Conventiei ONU ratificata de Romania inca din anul 1969. Pe cale de consecinta, va solicitam sa dispuneti efectuarea tuturor actelor si masurilor necesare aflarii adevarului, identificarii faptuitorilor si a complicilor acestora in vederea tragerii lor la raspundere penala. Anexam prezentei Sesizari documentele care constituie material probator, precum si plangerea partii vatamate (Anexa 4). Depunem, de asemenea, ca Anexa 5 la prezenta Sesizare, un dosar cuprinzand in principal acte din arhiva Consiliului National pentru Studierea Arhivelor Securitatii (CNSAS), care probeaza persecutiile politice grave la care a fost supus Vasile Paraschiv si contin informatii cu privire la persoanele responsabile de aceste persecutii".
Vasile Paraschiv sustine ca si astazi comunistii sunt la putere in Romania
Cercetarea abuziva a acestuia a constat in rapirea si torturarea lui repetata, in utilizarea psihiatriei pentru reprimarea sa, in supunerea lui la tratamente crude, inumane si degradante.
IICCR isi sustine afirmatiile cu un material probator constand in special in marturii si documente
referitoare la represiunea si gravele abuzuri la care a fost supus Vasile Paraschiv. Valoarea documentara a materialului pus la dispozitia Sectiei Parchetelor Militare este importanta - prin aceea ca el reprezinta inca o fila adaugata la dosarul crimelor comuniste si aduce in fata tinerei generatii adevarata trasatura a unui regim responsabil cu degradarea pe termen inca greu de evaluat a Romaniei.
Evacuat din casa, prin grija Partidului
Vasile Paraschiv s-a nascut la 3 aprilie 1928 intr-o familie saraca din satul Ordoreanu, comuna Clinceni, judetul Ilfov. In 1940, la 12 ani, a parasit casa natala, plecand in Bucuresti unde incearca sa isi castige existenta. In perioada 1940-1946, lucreaza ca baiat de pravalie in Bucuresti. In 1946, are primele contacte cu membrii P.C.R., obtinand un post la Cooperativa de consum "Victoria" (infiintata de P.C.R. pentru aprovizionarea cu alimente de baza, la preturi mai mici, a marilor intreprinderi ale Capitalei si a cartierelor muncitoresti). in paralel, se implica in activitatea de propaganda prin aderarea la organizatia de tineret a cooperativei, devenind membru al P.C.R. in noiembrie 1946. Din decembrie 1947, este angajat la Posta Centrala din Bucuresti, iar la 20 noiembrie 1949 este inrolat in armata, fiind repartizat la Regimentul 3 Radio Deva.
La 1 ianuarie 1950 este selectionat pentru scoala de ofiteri de transmisiuni de la Sibiu, institutie pe care o absolva la 23 august 1951 cu gradul de locotenent. Este repartizat la Regimentul 137 din Ploiesti unde are pentru prima data de suferit de pe urma "rigorilor" partidului care nu ii permite sa se casatoreasca cu iubita lui, din cauza originii sociale "nesanatoase" a acesteia. Epurat din armata, incearca sa urmeze cursurile Facultatii de stiinte Juridice din Bucuresti, unde nu este insa admis din cauza faptului ca locurile erau asigurate unor ofiteri de Securitate si Militie care nu aveau studii superioare. In aceste conditii, opteaza pentru scoala Tehnica de Telecomunicatii din Bucuresti, pe care o absolva in 1958, fiind repartizat ca tehnician de telecomunicatii la Oficiul de Telefoane din cadrul Postei din Ploiesti. Ulterior este transferat la intreprinderea de Telecomunicatii din Campina (1 octombrie 1962) si mai apoi la Combinatul Petrochimic Brazi (2 decembrie 1962).
La 6 decembrie 1963 sufera primul abuz major din partea organelor locale si de partid care il evacueaza din apartamentul pe care acesta il primise in perioada cand lucra la Posta din Ploiesti. Timp de zece luni (perioada in care dosarul nr. 4074/1963 s-a aflat pe rolul Judecatoriei Ploiesti, nefiind insa solutionat deoarece era mutat de la un complet la altul) Vasile Paraschiv si familia sa nu au avut parte de o locuinta. In cele din urma, conform hotararii finale a tribunalului, i se permite reocuparea imobilului din care fusese evacuat in mod abuziv cu zece luni in urma.
Sprijin pentru Paul Goma
In noiembrie 1968, la alegerile de partid din Combinatul Petrochimic de la Brazi, Vasile Paraschiv a anuntat in cadrul adunarii generale ca doreste sa se retraga din P.C.R., al carui membru era din 1946. Ca urmare a acestui anunt
, asupra lui s-au exercitat numeroase presiuni ca sa revina asupra deciziei. Refuzand, la 28 iulie 1969 a fost arestat pentru prima data, nelegal, fiind apoi internat cu forta la Spitalul de nebuni de la Urlati. A fost eliberat dupa cinci zile. La 3 martie 1971, Vasile Paraschiv a trimis catre Comitetul Central al P.C.R. si catre Uniunea Generala a Sindicatelor din Romania o scrisoare cu 11 propuneri care sa fie puse in discutie la Congresul Sindicatelor ce urma sa aiba loc in aprilie. Raspunsul a fost o noua arestare si o noua internare intr-un spital de nebuni. La 1 decembrie 1976, Securitatea a descoperit o copie a unei scrisori pe care Vasile Paraschiv, impreuna cu Alexandru Ungureanu, o trimisese catre postul de radio "Europa Libera". Drept urmare, este arestat din nou de catre Securitate si dus la Spitalul nr. 9 din Bucuresti pentru a fi internat. Doctorul de garda din acea zi de la Spitalul bucurestean a refuzat internarea arestatului, drept pentru care Vasile Paraschiv va fi internat la Spitalul Voila, din Campina. La 2 decembrie 1976, medicul Mircea Piticaru il diagnosticheaza cu paranoia. In februarie 1977 Vasile Paraschiv afla de actiunea scriitorului Paul Goma pentru apararea drepturilor omului in Romania si decide sa il sprijine pe scriitorul dizident. Prima incercare de a discuta cu Goma esueaza intrucat locuinta acestuia era pazita de ofiteri sub acoperire care il aresteaza pe Paraschiv. Acesta nu se va lasa insa intimidat si va incerca din nou sa ia legatura cu Paul Goma. Semneaza scrisoarea de protest pe care Goma intentiona sa o trimita Conferintei post-Helsinki de la Belgrad si ii inmaneaza acestuia o scrisoare de protest personala insotita de un plic cu mai multe documente. in acest fel cazul lui Vasile Paraschiv este facut cunoscut in Occident, prin intermediul lui Paul Goma, care va trimite documentele la Paris.
Primele abuzuri psihiatrice
O noua incercare de a discuta cu Goma se va solda cu o noua arestare, o bataie pe care o primeste la sediul Militiei din Drumul Taberei si cu o noua internare, de data aceasta la Spitalul de nebuni Sapoca (judetul Buzau), la sectia "doi" - sectia de bolnavi mintali cronici. in cadrul acestui spital, a fost supus, timp de 45 de zile, unui tratament medical obligatoriu (fapt prin care in realitate se urmarea ca, pana la iesirea din spital, Vasile Paraschiv sa devina cu adevarat bolnav mintal).
La 20 mai 1977 Vasile Paraschiv se reintoarce la locul sau de munca - Intreprinderea de Aparate de Masura si Control (I.A.M.C.) Otopeni, insa procurorul-sef al Procuraturii civile din Ploiesti, Ion Baloiu, i-a intocmit un dosar, adresat Tribunalului Prahova, in vederea internarii pe viata intr-un camin de bolnavi mintal cronici. Judecatoria din Ploiesti a admis in parte cererea procuraturii, obligand pe "inculpat" la "tratament ambulatoriu de specialitate", respingand insa cererea Procuraturii de internare a sa, pentru tot restul vietii, in caminul de bolnavi mintal cronici de la Calimanesti. Vasile Paraschiv va refuza sa urmeze tratamentul, in ciuda presiunilor exercitate asupra lui. in toamna anului 1977, Vasile Paraschiv depune cerere pentru obtinerea unui pasaport in vederea unei calatorii in Austria. Crezand ca Vasile Paraschiv doreste sa paraseasca definitiv tara, Securitatea ii acorda pasaportul in speranta ca astfel va putea scapa de un agitator intern. El paraseste Romania la 20 noiembrie 1977 insotit de fiul sau, Radu. La Viena, se adreseaza unei organizatii de caritate in scopul facilitarii obtinerii unei vize de intrare in Franta. La 27 ianuarie 1978, primeste viza de intrare in Franta si pleaca catre Paris. Aici sustine o conferinta de presa in problema folosirii psihiatriei in Romania ca arma de represiune politica. Tot la Paris, ajutat fiind de catre Mihnea Berindei, are ocazia si se prezinta in fata unei comisii de contraexpertiza medicala care trebuia sa il examineze si sa stabileasca daca are sau nu discernamant ("Comisia de studii asupra procedurilor de internare si tratament fortat in spitalele psihiatrice speciale"). Diagnosticul dat de catre comisia formata din opt medici, dupa o examinare de opt ore, a fost unul pozitiv. Dupa discutii cu mai multi lideri sindicali din Franta, participa la o noua conferinta de presa, la 18 aprilie 1978, in problema crearii de sindicate libere in tarile din spatele Cortinei de Fier.
In ciuda tovarasilor, se intoarce in Romania
La 27 aprilie 1978, paraseste Parisul si ajunge in Romania. La Curtici, este expulzat, fiind trimis inapoi in Occident cu un alt tren. Se intoarce la Viena, de unde va intreprinde o serie de actiuni ce aveau drept scop reintoarcerea in tara. Sub presiunea opiniei publice internationale, Ambasada Romaniei de la Viena va fi nevoita, in cele din urma, sa ii permita reintoarcerea in tara. La 9 iulie 1978, ajunge acasa, supravegheat indeaproape de catre Securitate. Aici el afla ca contractul sa de munca fusese desfacut pe motivul absentelor nemotivate. in cele din urma, va fi transferat la Fabrica de Prototipuri si Proiectare Tehnologica din Ploiesti. in cadrul unei sedinte a sindicatului din fabrica, in fata muncitorilor, Vasile Paraschiv a dat citire unei declaratii de infiintare a Sindicatului Liber al Oamenilor Muncii din Romania (S.L.O.M.R.), gest care avea sa provoace alte actiuni de intimidare la adresa sa.
Intervine Securitatea
La 28 mai 1979, are loc prima rapire a lui Vasile Paraschiv de catre ofiteri de Securitate. in momentul in care iesea pe poarta fabricii, a fost urcat cu forta intr-o masina, dus in padurea Paulesti de langa Ploiesti, unde a fost torturat si batut cu bestialitate de catre patru ofiteri de Securitate. Reuseste cu greu sa ajunga la Spitalul judetean din Ploiesti, unde este izolat intr-o rezerva, rudelor nefiindu-le permis accesul acolo. Dupa cinci zile de izolare in spital, este externat la cerere si, dupa alte zece zile de refacere la locuinta proprie, isi reia activitatea profesionala. in alte trei randuri, la 19, 27 martie si 1 aprilie 1979, este atacat pe strada si lovit pe la spate. in anul 1980, a depus o cerere prin care solicita autoritatilor locale si centrale din Romania eliberarea unui pasaport in vederea unei vizite la fiul sau, in Statele Unite. Cum raspunsurile au fost intotdeauna negative, s-a adresat instantelor judecatoresti (Tribunalului Ploiesti si Procuraturii Militare) dar si unor guverne si personalitati cunoscute din Occident. Apelul sau a fost difuzat in luna octombrie 1986 la postul de radio "Europa Libera".
intrucat Vasile Paraschiv continua sa reziste diverselor forme de intimidare din partea Securitatii, a fost pus la punct un plan prin care se viza neutralizarea si reducerea sa la tacere. Mai intai a fost pusa la cale o perchezitie domiciliara nelegala, la 7 mai 1987, in ideea descoperirii unor dovezi compromitatoare scrise.
Torturat patru zile in sir
Dupa o saptamana in care au fost analizate in amanunt documentele confiscate, Vasile Paraschiv a fost rapit pentru a doua oara. La 14 mai 1987, la orele 6:30, V. P. a fost rapit de catre patru ofiteri tineri de Securitate si de un militian in uniforma (el nu comisese nicio ilegalitate, iar persoanele care l-au arestat nu detineau un mandat de arestare). Rapit, a fost adormit cu o substanta narcotica, incatusat si transportat intr-o locatie conspirativa unde a fost tinut legat, interogat si torturat de catre cei patru ofiteri de Securitate timp de patru zile (ulterior, a reusit sa afle ca respectiva locatie era o cabana - "Florei" - situata in padure, in varf de munte, dincolo de barajul "Paltinul" de langa Campina). Dupa patru zile de tortura, indeosebi de natura psihologica, fiind amenintat cu moartea, Vasile Paraschiv a acceptat cererile celor patru ofiteri care i-au impus redactarea unor angajamente si scrisori, prin care isi manifesta atasamentul si loialitatea fata de Securitate si P.C.R. Eliberat si intors acasa, el a redactat dupa cateva zile un document prin care retracta toate scrisorile si angajamentele pe care le-a scris si inregistrat sub amenintare in perioada celor patru zile de detentie de la aceea cabana. Dupa ce a fost eliberat, a fost pus sub atenta supraveghere a Securitatii, fiind permanent urmarit de un ofiter care purta numele conspirativ "Nicolae". Acesta raspundea personal de Vasile Paraschiv, astfel incat a dispus mai intai mutarea lui intr-un nou apartament, continuand stricta supraveghere prin telefoane si vizite inopinate la domiciliu.
...Apoi inca sapte
In 1989, la 22 martie, a fost rapit pentru a treia oara de catre ofiterii de Securitate. Arestat pe strada, impreuna cu un prieten, Vasile Simionescu, de organele de militie, a fost preluat mai apoi de catre un grup de trei ofiteri de Securitate si transportat in aceeasi locatie secreta - cabana "Florei" - unde a fost batut, torturat si maltratat timp de sapte zile. A fost lovit cu pumnul in fata, stomac si ficat
, a fost lovit cu saculetul de nisip in cap si batut cu bastonul de cauciuc la talpi. Dupa sapte zile de tortura, a fost si iradiat, acceptand, in urma acestor torturi, sa semneze un nou angajament care sa ii multumeasca pe securisti. Cu ocazia majoritatii anchetelor la care a fost supus Paraschiv, victima fiind torturata, batuta cu salbaticie, iradiata si amenintata cu moartea, scopul principal al acestui tratament fiind acela de a o determina sa renunte la atitudinea ostila fata de regim si la revendicarile sale (pentru a descriere detaliata a modului in care decurgeau "anchetele" se poate vedea volumul "Asa nu se mai poate, tovarase Nicolae Ceausescu"! - Memorii dupa 20 de ani", Vasile Paraschiv, Editura "Curtea Veche"/Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului din Romania, 2007, pag. 364-394).
Potrivit sesizarii IICCR, din documentele aflate in arhivele institutiilor statului comunist, in special ale Ministerului de Interne si ale Departamentului Securitatii Statului (documente la care partea vatamata a putut sa aiba acces - partial - numai in ultimii ani, odata cu adoptarea unor reglementari in aces sens) rezulta in mod indubitabil ca toate abuzurile grave si persecutiile pe care le-a suferit s-au datorat exclusiv atitudinii sale critice si de opozitie fata de regimul comunist totalitar, dorintei sale de a-i fi respectate drepturile si libertatile fundamentale (libertatea constiintei, libertatea individuala si siguranta persoanei, dreptul de asociere in organizatii sindicale, dreptul la libera circulatie etc.). Cateva exemple in acest sens sunt urmatoarele:
- din "Adresa nr. 058175 din 6 aprilie 1977 a Inspectoratului Judetean de Securitate Prahova" (reprodusa in Anexa 3 - volumul "Lupta mea pentru sindicate libere in Romania", Vasile Paraschiv, Editura "Polirom", 2005, pagina 191) rezulta ca partea vatamata a fost urmarita si anchetata de institutiile de represiune politica ale statului pentru "infractiunea de propaganda impotriva oranduirii socialiste, in 1975 expediind o scrisoare cu continut dusmanos postului de radio "Europa Libera"; pentru ca "l-a perchezitia domiciliara s-au gasit 7 (sapte) scrisori cu continut dusmanos pe care intentiona sa le transmita la acelasi post de radio"; pentru ca "la data de 5 februarie 1977 a semnat apelul lui Paul Goma din Bucuresti iar la data de 24.03.1977 i-a inmanat o scrisoare prin care se arata solidar cu actiunea acestuia"; - din "Nota Ministerului de Interne nr. 00327886 din 27 februarie 1978 privindu-l pe Paraschiv Vasile" (reprodusa in Anexa 3 - volumul "Lupta mea pentru sindicate libere in Romania", Vasile Paraschiv, Editura "Polirom", 2005, pagina 199) rezulta ca partea vatamata a fost urmarita si anchetata de institutiile de represiune politica ale statului pentru ca "La inceputul anului 1978 a plecat de la Viena la Paris unde s-a intalnit cu Paul Goma. Vasile Paraschiv a participat la o conferinta de presa organizata de postul de radio "Europa Libera", in cadrul careia a comentat tendentios situatia social-politica din tara noastra si a incercat sa determine si restul membrilor familiei sale sa-l urmeze in strainatate. A mai participat de asemenea la o conferinta de presa organizata de Comitetul psihiatrilor francezi, in care s-a situat pe pozitii dusmanaoase tarii noastre. Totodata, s-a alaturat actiunilor ostile ale lui Paul Goma si Tanase Virgil, iar declaratiile sale dusmanoase in continut au fost preluate si comentate de unele ziare si posturi de radio din Occident"; - din "Adresa Ministerului Afacerilor Externe catre Ambasada Republicii Socialiste Romania din Viena" (mai 1978, reprodusa in Anexa 3 - volumul "Lupta mea pentru sindicate libere in Romania", Vasile Paraschiv, Editura "Polirom", 2005, pagina 217) rezulta ca M.A.E. a dat dispozitie Ambasadei ca partii vatamate sa i se pemita sa se inapoieze in tara numai daca "se dezice in mod public cu privire la afirmatiile dusmanoase si denigratoare la adresa oranduirii socialiste si de stat din tara noastra. in cazul in care consimte sa faca o astfel de declaratie, sa o dea in scris Ambasadei si sa o faca publica, prin grija sa, pe aceeasi cale pe care a adus injuriile si calomniile cunoscute. Numai in aceste conditii cererea sa de inapoiere in tara va putea face obiectul analizei".
Cele de mai sus sunt prezentate cu titlu de exemplu, in arhivele la care Paraschiv (dar si cercetatori si istorici ai perioadei comuniste) a avut pana in prezent acces existand alte numeroase probe ca institutiile statului comunist l-au urmarit si reprimat pe Vasile Paraschiv pe motive politice (in special prin abuzuri grave in serviciu, prin acte de tortura, prin utilizarea psihiatriei ca arma de represiune politica, prin tratamente crude, inumane si degradante).
"Vasile Paraschiv si cercetatori ai perioadei comuniste din Romania (Anexa 3 - volumul "Lupta mea pentru sindicate libere in Romania", Vasile Paraschiv, Editura "Polirom", 2005, pag. 378-379) au constatat ca din dosarul de urmarire informativa privindu-l pe Vasile Paraschiv lipsesc numeroase file, care pot sa constituie tot atatea marturii ale abuzurilor comise impotriva partii vatamate. IICCR considera ca in solutionarea acestei cauze se impune ca organele judiciare sa depuna diligentele necesare pentru intregirea materialului probator", se arata in sesizarea IICCR.
Ceausescu: "Pentru nebuni avem camasa de forta"
"Un element specific al cazului Vasile Paraschiv, care confera o si mai mare gravitate abuzurilor comise impotriva sa, este utilizarea psihiatriei ca instrument de represiune politica. Astfel cum dupa 1989 numerosi medici psihiatri romani au aratat, "Importanta pe care sistemul comunist o atribuia ideologiei a facut ca psihologia si psihiatria sa fie obiecte stiintifice controlate politic. Din acest motiv amestecul oamenilor politici in aceste domenii a atins cote greu de inchipuit, psihiatria fiind in atentia activistilor de partid si chiar a organelor de represiune ale partidului comunist. Astfel, pe de o parte, individul nu avea drepturi, iar partidul era singurul care decidea, inclusiv in a considera pe un individ nebun, iar pe de alta parte stiinta era supusa - ca sa nu spunem servitoarea - ideologiei. Din aceste motive si psihiatria era "datoare" sa participe prin toate mijloacele specifice la mentinerea puterii regimului. Violenta se exercita impotriva oricarui individ care nu se putea "incadra" in colectivitate, asa cum era aceasta definita de catre partid, iar anormalul, "bolnavul" era de aceea definit prin caracterul sau "asocial", atipic, motiv pentru care socialismul condamna pe toti cei "originali", pe toti cei care gandeau altfel. Poate ca nimeni nu a explicat mai clar rolul psihiatriei in societatea romaneasca decat insusi Ceausescu. Astfel, in 1968, cu ocazia deschiderii anului uiversitar, el a afirmat in mod franc: "Exista oare unii care mai pot crede ca in Romania de astazi ar mai fi forte capabile sa ameninte sistemul socialist? Eu cred ca nu mai exista. Nici taranii colectivisti, nici muncitorii, nici intelectualii, nimeni nu-si mai poate permite sa se indoiasca de soliditatea si forta socialismului. Bineinteles, mai exista nebunii, si nebuni exista peste tot in lume, dar pentru acestia societatea noastra are la dispozitie toate mijloacele necesare, inclusiv camasa de forta", arata IICCR.
Juramantul lui Ipocrit
Internarile fortate ale partii vatamate in spitale psihiatrice, obligarea ei la tratamente medicale de care aceasta nu avea nevoie si le refuza au fost posibile prin complicitatea cea mai josnica dintre membrii aparatului de represiune comunista (securisti, militieni, procurori) si medicii psihiatri. Acestia din urma au consimtit sa abdice in modul cel mai josnic de la misiunea umanitara cea mai nobila si de la responsabilitatile profesionale cele mai inalte pe care le aveau pentru a sluji un regim dictatorial, profund inuman si esentialmente criminal. Timp de peste 25 de ani - intre 1963 si 1989, adica in toata perioada in care Vasile Paraschiv a fost un adversar neinfricat si neinfrant al regimului comunist - institutiile represiunii comuniste, in complicitatea cea mai josnica cu multi dintre medicii psihiatri, s-au straduit din rasputeri sa acrediteze ideea ca Vasile Paraschiv este nebun si ca numai astfel se explica adversitatea sa fata de regim. Internarile repetate in spitale de nebuni aveau scopul ca partea vatamata sa fie diagnosticata cu boli psihice si tulburari de comportament, urmarindu-se, finalmente, internarea sa pe viata intr-un camin de bolnavi cronici. in pofida tuturor acestor stradanii, pentru oricine care a studiat si studiaza acest caz este evident ca Vasile Paraschiv a fost si este un om perfect sanatos din punct de vedere psihic. Marturiile in acest sens sunt extrem de numeroase si ele se gasesc in chiar arhivele institutiilor represive comuniste. Textele scrise de Vasile Paraschiv in acei ani, atitudinea sa pe timpul anchetelor dure ale securistilor etc. marturisesc un psihic sanatos si echilibrat (...)
Cazul Vasile Paraschiv a fost inclus de asemenea in Raportul din 1978 al Sectiunii franceze a Amnesty International privind violarea drepturilor omului in Romania prin utilizarea abuziva a psihiatriei. Prezenta lui Vasile Paraschiv in viata publica post comunista, de aproape doua decenii si ea, comportamentul si discursul sau, cartile pe care el le-a scris, marturisesc si ele, toate, un caracter echilibrat, o fire modesta cand este vorba despre meritele sale si foarte generoasa cand este vorba despre ale altora, un om senin in fata nedreptatilor care i-au fost facute in trecut si care i se fac si azi.
Prezentam in continuare sesizarea catre Parchet semnata de presedintele IICCR, Marius Oprea:
"In considerarea competentelor legale care revin Parchetului, IICCR va solicita sa dispuneti masurile care se impun pentru tragerea la raspundere a celor vinovati de gravele abuzuri suportate in perioada 1963-1989 de Vasile Paraschiv. Faptele in legatura cu care va sesizam sunt de o gravitate cu totul deosebita, constand in acte de tortura si tratamente inumane si degradante, abuz in serviciu contra intereselor persoanelor, abuz in serviciu prin ingradirea unor drepturi, purtare abuziva, fals si uz de fals, internare fortata si nejustificata in spitale psihiatrice, obligare la tratamente medicale nejustificate, arestare nelegala si cercetare abuziva, lipsire de libertate in mod ilegal prin rapire etc. Gravitatea acestor fapte consta inclusiv in faptul ca prin acte de tortura, prin tratamente crude, inumane si degradante, prin abuz in serviciu, amenintari si alte acte de intimidare, Vasile Paraschiv a fost supus timp de peste 25 de ani unei represiuni sistematice exclusiv din motive politice, exclusiv pentru ca dorea ca el si concetatenii sai sa poata sa beneficieze de unele dintre drepturile pe care statul comunist totalitar le refuza acestora - libertatea constiintei, libertatea individuala si siguranta persoanei, dreptul de asociere in organizatii sindicale, dreptul la libera circulatie, libertatea individuala si siguranta persoanei, libertatea constiintei si de exprimare etc. - desi se angajase sa respecte aceste drepturi inclusiv prin tratatele internationale pe care le-a semnat si ratificat (Declaratia universala a drepturilor omului, Pactul international cu privire la drepturile civile si politice, Actul final al Conferintei pentru securitate si cooperare in Europa din 1975, Conventia asupra imprescriptibilitatii crimelor de razboi si a crimelor impotriva umanitatii etc.). Ca membru al Organizatiei Natiunilor Unite, statul roman avea obligatia sa respecte, intre altele, urmatoarele drepturi ale cetatenilor sai: - dreptul de a nu fi supus torturii si tratamentelor inumane ("Nimeni nu va fi supus torturii, nici la pedepse sau tratamente crude, inumane sau degradante." - art. 5 din Declaratia universala a drepturilor omului); - libertatea de constiinta si de exprimare ("Nimeni nu trebuie sa aiba de suferit din cauza opiniilor sale. Orice persoana are dreptul la libertatea de exprimare; acest drept cuprinde libertatea de a cauta, de a primi si de a raspandi informatii si idei de orice fel, indiferent de frontiere, sub forma orala, scrisa, tiparita ori artistica, sau prin orice alt mijloc, la alegerea sa." - art. 19 din Pactul international cu privire la drepturile civile si politice); - dreptul la libertate si la securitatea persoanei ("Nimeni nu poate fi arestat sau detinut in mod arbitrar. Nimeni nu poate fi privat de dreptul de a nu fi retinut sau arestat arbitrar." - art. 9 din Pactul international cu privire la drepturile civile si politice); - libertatea de asociere ("Orice persoana are dreptul de a se asocia in mod liber cu altele, inclusiv dreptul de a constitui sindicate si de a adera la ele, pentru ocrotirea intereselor sale." - art. 22 din Pactul international cu privire la drepturile civile si politice);
- dreptul la libera circulatie ("Orice persoana are dreptul de a circula in mod liber si de a-si alege resedinta in interiorul granitelor unui stat. Orice persoana are dreptul de a parasi orice tara, inclusiv a sa, si de a reveni in tara sa." - art. 13 din Declaratia universala a drepturilor omului; "Orice persoana este libera sa paraseasca orice tara, inclusiv propria sa tara." - art. 12 paragr. 2 din Pactul international cu privire la drepturile civile si politice). Prin semnarea Actului final al Conferintei pentru securitate si cooperare in Europa din 1975, statul roman se obliga de asemenea sa "promoveze si incurajeze exercitarea efectiva a drepturilor si libertatilor civile, politice, economice, sociale, culturale si altele care decurg toate din demnitatea inerenta persoanei umane si sunt esentiale pentru libera si deplina sa dezvoltare" (art. VII). Dar chiar si prin Constitutia in vigoare la acea vreme, statul roman se angaja sa garanteze cetatenilor proprii drepturi si libertati fundamentale precum libertatea, inviolabilitatea si siguranta persoanei ("Cetatenilor Republicii Socialiste Romania le este garantata inviolabilitatea persoanei. Nici o persoana nu poate fi retinuta sau arestata daca impotriva ei nu exista probe sau indicii temeinice ca a savirsit o fapta prevazuta si pedepsita prin lege. Dreptul la aparare este garantat in tot cursul procesului." - art. 31 din Constitutia Republicii Socialiste Romania) ori libertatea de asociere in sindicate ("Cetatenii Republicii Socialiste Romania au dreptul de a se asocia in organizatii sindicale, cooperatiste, de tineret, de femei, social-culturale, in uniuni de creatie, asociatii stiintifice, tehnice, sportive, precum si in alte organizatii obstesti." - art. 27 din Constitutia Republicii Socialiste Romania). Constitutia prevedea de asemenea (art. 32) ca "Domiciliul este inviolabil" - in realitate insa domiciliul partii vatamate a fost violat in mai multe randuri cu scopul de a fi descoperite dovezi compromitatoare, oricat de neinsemnate, in scopul reprimarii acesteia.
in practica, statul totalitar comunist dovedea un dispret profund pentru drepturile si libertatile cetatenilor sai, nesocotea in modul cel mai flagrant si cinic nu numai normele constitutionale proprii, profund demagogice si propagandistice, dar si tratatele internationale pe care le semna si ratifica (desi inclusiv prin Actul final al Conferintei pentru securitate si cooperare in Europa, art. X, se angajase sa-si indeplineasca cu buna credinta obligatiile care ii reveneau din aceste tratate: "Statele participante isi vor indeplini cu buna-credinta obligatiile ce le revin in conformitate cu dreptul international, atat obligatiile care decurg din principiile si normele generale recunoscute ale dreptului international, cat si obligatiile care decurg din tratate sau alte acorduri, in conformitate cu dreptul international, in care ele sunt parti").
Desi prin Constitutie statul comunist se angaja (art. 20) sa asigure cetatenilor proprii "asistenta medicala
prin institutiile sale sanitare", in realitate in acest caz institutiile respective si medicii lor au atentat in modul cel mai grav la sanatatea partii vatamate. IICCR subliniaza faptul ca actele
represive la care a fost supusa partea vatamata au avut un caracter exclusiv politic. Ele au constituit persecutii politice ale statului comunist totalitar impotriva unui cetatean propriu care nu dorea nimic altceva decat sa se bucure, el si concetatenii sai, de drepturile si libertatile civile si politice pe care statul lor se obligase sa le respecte atat prin tratatele internationale la care era parte cat si prin Constitutia in vigoare la acea data. Persecutiile suportate de partea vatamata s-au datorat politicii represive si abuzive a statului comunist totalitar, prin care erau practic anulate drepturi si libertati fundamentale - libertatea de constiinta, dreptul de a circula liber, libertatea de asociere, dreptul la libertate si la securitatea persoanei etc. Actele de tortura si tratamentele inumane si degradante la care Vasile Paraschiv a fost supus, lipsirea ilegala de libertate prin rapire, internarea sa abuziva, fortata si nejustificata in spitale psihiatrice etc. etc. (acte pe care statul roman se angajase sa nu le permita inclusiv prin asumarea prevederilor art. 5 din Declaratia universala a drepturilor omului) au fost insotite de alte incalcari grave ale normelor pe care institutiile statului si functionarii acestora aveau obligatia sa le respecte. Astfel, practic toate "actele procedurale" impotriva partii vatamate au fost facute cu incalcarea flagranta a dispozitiilor Codului de procedura penala in vigoare in acea perioada: retinerile si arestarile au fost facute fara ordonanta de retinere, respectiv fara mandat de arestare; perchezitiile (domiciliare si corporale) au fost facute fara a exista autorizarile prevazute de lege etc. IICCR considera ca in angajarea raspunderii celor vinovati de gravele abuzuri comise impotriva partii vatamate se impun avute in vedere inclusiv urmatoarele aspecte cu privire la individualizarea pedepselor in raport cu circumstantele agravante existente in cauza si neprescrierea raspunderii penale pentru faptele deosebit de grave in legatura cu care va sesizam si la forma continuata in care acestea au fost savarsite.
IICCR considera ca in cauza exista circumstante agravante cel putin sub urmatoarele aspecte: savirsirea faptelor de trei sau de mai multe persoane impreuna; savarsirea infractiunilor prin acte de cruzime sau prin metode ori mijloace care prezinta pericol public; savirsirea infractiunilor din motive josnice. De asemenea se impune avuta in vedere imprejurarea ca activitatea infractionala in legatura cu care va sesizam se constituie intr-un concurs foarte complex de infractiuni dintre cele mai grave. in mod asemanator, consideram ca, in conformitate cu prevederile art. 75 din Codul penal (teza ultima, "Instanta poate retine ca circumstante agravante si alte imprejurari care imprima faptei un caracter grav"), se impune ca Parchetul sa retina ca circumstante agravante si alte imprejurari care au imprimat faptelor in discutie un caracter deosebit de grav. Astfel, se impune retinuta ca o circumstanta agravanta imprejurarea ca abuzurile fostilor responsabili comunisti implicati in reprimarea partii vatamate au constituit tot atatea violari grave ale celor mai elementare drepturi ale omului. inca si mai grav este ca acestia aveau reprezentarea clara a faptului ca prin abuzurile lor violau in modul cel mai grav drepturi si libertati cetatenesti "garantate" de Constitutia comunista si inscrise in tratatele internationale la care Romania era parte (Declaratia universala a drepturilor omului, Pactul international cu privire la drepturile civile si politice, Actul final al Conferintei pentru securitate si cooperare in Europa din 1975 etc.). IICCR considera ca, in intelesul legii penale, constituie de asemenea circumstante agravante faptul ca abuzurile comise au avut un caracter sistemic iar principalul lor scop a fost sa apere un regim ilegitim si criminal. Cetatenii erau abuzati de catre propriul lor stat, care, pana chiar si in conformitate cu normele constitutionale in vigoare in acei ani, era presupus a le apara si nu a le desconsidera si viola interesele si drepturile fundamentale. Represiunea si teroarea impotriva cetatenilor romani erau exercitate de catre statul totalitar comunist prin membrii aparatului sau represiv (in complicitate, asa cum am aratat, cu medici psihiatri si cu numerosi colaboratori conspirati ai Securitatii) - iar acestia beneficiau de o impunitate absoluta pentru abuzurile pe care le savarseau in numele si in apararea statului totalitar. Membrii aparatului represiv aveau, asemeni celor implicati si in acest caz, reprezentarea exacta a faptului ca abuzurile si crimele lor, desi unele sanctionabile teoretic si prevazute in legea penala, nu aveau sa fie niciodata pedepsite de justitia comunista si regimul totalitar in numele si in apararea carora ei comiteau aceste fapte. Aceasta convingere ii facea sa fie inca si mai zelosi, mai cruzi si abuzivi in actele de represiune pe care le comiteau. Ei erau constienti inclusiv de faptul ca victimele lor nu aveau nicio posibilitate sa se apere. Practic toate "reglementarile" secrete dupa care comiteau abuzuri si crime (Ordine ale ministrului de Interne, mai ales, si Hotarari ale Consiliului de Ministri) erau complet anticonstitutionale si impotriva tratatelor privind drepturile omului pe care statul comunist se angajase sa le respecte. Cu toate acestea, cei mai multi dintre ei erau, asemeni si celor din acest dosar, cat se putea mai zelosi in apararea regimului totalitar - iar cu cat devotamentul si zelul lor era mai mare, cu atat si recompensele si privilegiile din partea regimului erau mai mari (salarii foarte mari, prime, tot felul de alte beneficii financiare si materiale, pensii foarte mari etc. etc.). Membrii aparatului represiv comiteau abuzurile si crimele folosindu-se de un intreg sistem statal logistic, informational, financiar etc. care era organizat si functiona exclusiv din banii cetatenilor. Statul care functiona din banii cetatenilor si era presupus a le apara drepturile si libertatile fundamentale functiona de fapt ca un imens aparat represiv si abuziv impotriva propriilor cetateni. Aceste fapte nu erau simple abuzuri ale unui oarecare functionar al statului, ci violari dintre cele mai grave ale celor mai elementare drepturi ale omului si interese ale cetatenilor, comise de catre stat pe temeiul urii de clasa, al urii fata de cei care nu agreau ideologia comunista totalitara si criminala, fata de cei care cereau sa le fie respectate cele mai elementare drepturi. Semnificativa pentru cazul de fata este si mobilizarea de catre institutiile represive comuniste a unui mare numar de informatori si colaboratori ai Securitatii in scopul urmaririi permanente si reprimarii partii vatamate.
IICCR considera ca savarsirea in forma continuata (timp de multi ani la rand) a infractiunilor de o gravitate deosebita in legatura cu care va sesizam se impune de asemenea avuta in vedere in solutionarea acestei cauze, inclusiv cu privire la curgerea termenului de prescriptie a raspunderii penale. Sub acest din urma aspect, IICCR evidentiaza faptul ca, dupa decembrie 1989, in absenta unei condamnari oficiale a regimului comunist de catre statul roman (survenita numai la data de 18 decembrie 2006, prin discursul din Parlament al Presedintelui Romaniei), victimele acestui regim si familiile lor s-au dovedit mai mult decat retinute in a se adresa justitiei pentru a-i trage la raspundere pe cei care, in numele statului comunist, le-au violat in modul cel mai grav cele mai elementare drepturi si libertati cetatenesti. Semnificativ este si faptul ca demersul de fata al fostului luptator anticomunist Vasile Paraschiv a fost posibil numai foarte tarziu, dupa infiintarea, in decembrie 2005, a IICCR, caruia prin actul normativ de constituire i-au fost conferite competente legale de investigare si sesizare a organelor in drept cu privire la crimele, abuzurile si incalcarile drepturilor omului savarsite in timpul regimului comunist in Romania. Victimele activitatii represive a regimului comunist totalitar nu au avut posibilitatea, pe durata regimului amintit, sa se adreseze justitiei (desigur ca nici in temeiul art. 35 din Constitutia Republicii Socialiste Romania, care teoretic - si numai teoretic, demagogic si propagandistic - le dadea acest drept in calitate de persoane "vatamate intr-un drept al lor printr-un act ilegal al unui organ de stat"). in cadrul statului totalitar comunist (in care "drepturile si libertatile cetatenesti garantate de Constitutie" erau in realitate o fraza pur demagogica, cinica si propagandistica), o astfel de actiune in justitie era de neconceput. in consecinta, IICCR considera necesar sa sublinieze ca raspunderea penala pentru faptele obiect al prezentei Sesizari, nu poate fi considerata prescrisa intrucat de la data savarsirii lor si pana in prezent, din motivele aratate mai sus, au existat imprejurari care au impiedicat punerea in miscare a actiunii penale. in toata aceasta perioada cursul prescriptiei raspunderii penale a fost suspendat - in conformitate cu dispozitiile Codului Penal (art. 128), intrucat a existat o "imprejurare (...) de neinlaturat" care a impiedicat punerea in miscare a actiunii penale: "Cursul termenului prescriptiei este suspendat pe timpul cat o dispozitie legala sau o imprejurare de neprevazut ori de neinlaturat impiedica punerea in miscare a actiunii penale sau continuarea procesului penal. Prescriptia isi reia cursul din ziua in care a incetat cauza de suspendare".
Referitor la faptul ca pe timpul regimului comunist crimele si abuzurile comise de catre responsabilii acestuia nu au fost incriminate legal si pedepsite in vreun fel, semnalam faptul ca pedepsirea lor in prezent reprezinta un act de justitie nu numai necesar dar si deplin posibil. in acest sens consideram relevante prevederile art. 7 din Conventia europeana pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, ratificata de statul roman prin Legea nr. 30/1994. Potrivit paragrafului 1 al textului amintit, "Nimeni nu poate fi condamnat pentru o actiune sau o omisiune care, in momentul in care a fost savarsita, nu constituia o infractiune, potrivit dreptului national si international. De asemenea, nu se poate aplica o pedeapsa mai severa decat aceea care era aplicabila in momentul savarsirii infractiunii". in acelasi timp insa, paragraful 2 al articolului citat, de maxima relevanta sub aspectul la care ne referim, prevede ca "Prezentul articol nu va aduce atingere judecarii si pedepsirii unei persoane vinovate de o actiune sau de o omisiune care, in momentul savarsirii sale, era considerata infractiune potrivit principiilor generale de drept recunoscute de natiunile civilizate". in consecinta, se impune constatat faptul ca textul Conventiei europene este deplin aplicabil in materia obiect al Sesizarii IICCR. Astfel, pe de o parte, crimele savarsite de responsabilii regimului comunist nu au fost judecate si pedepsite pe timpul acelui regim intrucat in acea perioada ele nu constituiau - nu aveau cum sa constituie, in contextul dat - "infractiuni, potrivit dreptului national". Pe de alta parte, ulterior prabusirii regimului comunist totalitarist, aceste fapte puteau, pot si trebuie sa fie judecate si pedepsite, intrucat la data savarsirii lor erau "considerate infractiuni potrivit principiilor generale de drept recunoscute de natiunile civilizate" - intre acestea, dreptul de a nu fi supus torturii, tratamentelor crude, inumane si degradante, libertatea de constiinta si exprimare, libertatea de asociere in sindicate, dreptul la libera circulatie, dreptul de a nu fi supus niciunor imixtiuni in viata personala, dreptul la libertate si la siguranta persoanei etc. Ca membru al ONU, statul comunist totalitar s-a angajat sa respecte Declaratia universala a drepturilor omului, care, intre altele, prevedea si prevede (art. 5) ca "Nimeni nu va fi supus torturii, nici la pedepse sau tratamente crude, inumane sau degradante." Faptul ca prin legea penala statul comunist totalitar nu a incriminat tortura, tratamentele crude, inumane si degradante (si nu a facut-o tocmai pentru a asigura impunitate membrilor aparatului sau de represiune politica) nu poate conduce la concluzia ca raspunderea penala a tortionarilor lui Vasile Paraschiv nu poate fi angajata in prezent intrucat la momentul savarsirii faptelor in legatura cu care va sesizam acestea nu constituiau infractiuni potrivit dreptului national. Iar aceasta intrucat in conformitate cu normele citate ale Conventiei europene a drepturilor omului faptele respective - indubitabil acte de tortura si de represiune si persecutie pe motive politice - constituiau infractiuni "potrivit dreptului international", "potrivit principiilor generale de drept recunoscute de natiunile civilizate" - prevazute intre altele in Declaratia universala a drepturilor omului, Conventia asupra imprescriptibilitatii crimelor de razboi si a crimelor impotriva umanitatii, Conventia impotriva torturii si altor pedepse si tratamente crude, inumane sau degradante etc.
Cu privire la neprescrierea raspunderii penale pentru faptele in legatura cu care va sesizam, IICCR invedereaza si faptul ca in conformitate cu prevederile art. I al Conventiei ONU asupra imprescriptibilitatii crimelor de razboi si a crimelor impotriva umanitatii (adoptata la 26 noiembrie 1968 si ratificata de Romania prin Decretul nr. 547 din 29 iulie 1969, publicat in Buletinul Oficial nr. 83 din 30 iulie 1969), coroborate cu prevederile Statutului Tribunalului Militar International de la Nuremberg (definit prin Acordul din 8 august 1945, de la 17
Londra, al Puterilor Aliate), "persecutiile pe motive politice" sunt imprescriptibile, fiind incluse in categoria "crime impotriva umanitatii". Or, astfel cum am aratat in cuprinsul Sesizarii de fata, este neindoios faptul ca represiunile pe care partea vatamata le-a suportat constituie persecutii pe motive politice, imprescriptibile, in intelesul Conventiei ONU ratificata de Romania inca din anul 1969. Pe cale de consecinta, va solicitam sa dispuneti efectuarea tuturor actelor si masurilor necesare aflarii adevarului, identificarii faptuitorilor si a complicilor acestora in vederea tragerii lor la raspundere penala. Anexam prezentei Sesizari documentele care constituie material probator, precum si plangerea partii vatamate (Anexa 4). Depunem, de asemenea, ca Anexa 5 la prezenta Sesizare, un dosar cuprinzand in principal acte din arhiva Consiliului National pentru Studierea Arhivelor Securitatii (CNSAS), care probeaza persecutiile politice grave la care a fost supus Vasile Paraschiv si contin informatii cu privire la persoanele responsabile de aceste persecutii".
Directoarea unui liceu şi o elevă din Sighetu Marmaţiei au fost reţinute de procurori pentru fraudarea Bacului
Ancheta în cazul scandalului de mită de la examenul de Bacalaureat continuă. Astăzi, directoarea unui liceu particular din Sighetu Marmaţiei şi o elevă, reţinute miercuri de DNA Cluj, vor fi prezentate judecătorilor cu propunere de arestare preventivă. Cele două sunt cercetate pentru posibila fraudare a examenului de bacalaureat şi sunt acuzate de luare şi dare de mită.
Potrivit
procurorilor, directoarea Meda Leordean, ar fi pretins şi primit de la peste 100 de tineri, câte 1.000 de lei, promiţându-le că îi poate ajuta să promoveze examenul de bacalaureat.
Anchetatorii au precizat de asemenea că banii
au fost adunaţi de o elevă, Ileana Botiş, bani care au ajuns în posesia directoarei şi care au fost găsiţi de către anchetatori la domiciliul Medei Leordean. Suma de 70.000 de lei şi 1.750 de euro
a fost pusă sub sechestru.
Procurorii au cerut verificarea a peste 120 de lucrări despre care cred că au fost copiate.
Avocata directoarei susţine însă că banii găsiţi în casa acesteia erau luaţi cu credit de la bancă pentru cumpărarea unui teren. Avocata consideră că acţiunea DNA este menită să intimideze cadrele didactice şi că atenţia acestora trebuie îndreptată către adevăraţii corupţi.
Eleva în vârstă de 33 de ani care a fost audiată la DNA Cluj, miercuri, în cazul posibilei fraudări a examenului de bacalaureat de la Sighetu Marmaţiei a fost reţinută de procurori, pentru complicitate la dare de mită şi trafic de influenţă, potrivit unor surse judiciare.
Ileana Botici care a urmat cursuri cu frecvenţă redusă la liceul particular din Ulmeni şi a susţinut bacalaureatul la centrul din Sighetu Marmaţiei a fost dusă în arestul IPJ Cluj, alături de directorul de studii al Liceului particular George Pop de Băseşti, filiala Sighet, Meda Leordean.
Peste 100 de persoane implicate în organizarea şi desfăşurarea examenului de bacalaureat de la Grupul Şcolar de Industrie Mică şi Servicii Sighetu Marmaţiei au fost aşteptate, marţi şi miercuri, la audieri de către procurorii DNA Cluj.
Directorul Grupului Şcolar de Industrie Mică şi Servicii Sighetu Marmaţiei, Vasile Mich, a declarat că nu este vorba despre persoane din interiorul liceului, ci de profesori şi elevi din afara unităţii de învăţământ pe care o conduce.
De la Liceul particular Ulmeni au susţinut bacalaureatul 126 de elevi, din care 15 nu au avut note de trecere.
Ancheta DNA a fost declanşată după ce au apărut informaţii potrivit cărora profesori din comisia de examinare de la bacalaureat au obţinut 100.000 de lei de la candidaţi pentru a-i ajuta să treacă examenul.
La grupul şcolar de Industrie Mică şi Servicii Sighet au dat bacalaureatul 446 de elevi, din care 126 proveneau de la Liceul Particular "George Pop de Băseşti", filiala Sighet.
Potrivit
procurorilor, directoarea Meda Leordean, ar fi pretins şi primit de la peste 100 de tineri, câte 1.000 de lei, promiţându-le că îi poate ajuta să promoveze examenul de bacalaureat.
Anchetatorii au precizat de asemenea că banii
au fost adunaţi de o elevă, Ileana Botiş, bani care au ajuns în posesia directoarei şi care au fost găsiţi de către anchetatori la domiciliul Medei Leordean. Suma de 70.000 de lei şi 1.750 de euro
a fost pusă sub sechestru.
Procurorii au cerut verificarea a peste 120 de lucrări despre care cred că au fost copiate.
Avocata directoarei susţine însă că banii găsiţi în casa acesteia erau luaţi cu credit de la bancă pentru cumpărarea unui teren. Avocata consideră că acţiunea DNA este menită să intimideze cadrele didactice şi că atenţia acestora trebuie îndreptată către adevăraţii corupţi.
Eleva în vârstă de 33 de ani care a fost audiată la DNA Cluj, miercuri, în cazul posibilei fraudări a examenului de bacalaureat de la Sighetu Marmaţiei a fost reţinută de procurori, pentru complicitate la dare de mită şi trafic de influenţă, potrivit unor surse judiciare.
Ileana Botici care a urmat cursuri cu frecvenţă redusă la liceul particular din Ulmeni şi a susţinut bacalaureatul la centrul din Sighetu Marmaţiei a fost dusă în arestul IPJ Cluj, alături de directorul de studii al Liceului particular George Pop de Băseşti, filiala Sighet, Meda Leordean.
Peste 100 de persoane implicate în organizarea şi desfăşurarea examenului de bacalaureat de la Grupul Şcolar de Industrie Mică şi Servicii Sighetu Marmaţiei au fost aşteptate, marţi şi miercuri, la audieri de către procurorii DNA Cluj.
Directorul Grupului Şcolar de Industrie Mică şi Servicii Sighetu Marmaţiei, Vasile Mich, a declarat că nu este vorba despre persoane din interiorul liceului, ci de profesori şi elevi din afara unităţii de învăţământ pe care o conduce.
De la Liceul particular Ulmeni au susţinut bacalaureatul 126 de elevi, din care 15 nu au avut note de trecere.
Ancheta DNA a fost declanşată după ce au apărut informaţii potrivit cărora profesori din comisia de examinare de la bacalaureat au obţinut 100.000 de lei de la candidaţi pentru a-i ajuta să treacă examenul.
La grupul şcolar de Industrie Mică şi Servicii Sighet au dat bacalaureatul 446 de elevi, din care 126 proveneau de la Liceul Particular "George Pop de Băseşti", filiala Sighet.
Parlamentul European condamnă măsurile de amprentare a romilor nomazi din Italia
Parlamentul European condamnă măsurile de amprentare a romilor nomazi din Italia, măsuri adoptate de Guvernul de la Roma.
Europarlamentarii consideră că este vorba de o formă de discriminare. În urmă cu puţin timp, Parlamentul European a adoptat o rezoluţie în acest sens.
Ministrul italian de Interne, Roberto Maroni, a anunţat pe 26 iunie că va trimite forţele de ordine în toate taberele de nomazi, pentru prelevarea amprentele digitale
de la toţi ocupanţii. "Vom lua şi amprentele minorilor, pentru a evita fenomene ca cerşetoria", a spus ministrul, vorbind despre necesitatea unui "recensământ".
Eurodeputaţii au denunţat încă de la început proiectul italian, spunând că "este de neconceput într-un stat UE ca un grup social să fie vizat de o măsură colectivă de luare a amprentelor".
Şi premierul Călin Popescu Tăriceanu a precizat, referindu-se la măsurile avute în vedere de autorităţile italiene privind identificarea persoanelor, că nu doreşte ca aceste măsuri să aducă atingere cetăţenilor români. "Nu vreau ca aceste măsuri directe sau indirecte să aducă vreo atingere cetăţenilor români, care trebuie să fie trataţi ca oricare alt cetăţean european", a spus primul-ministru la începutul şedinţei de miercuri a Guvernului.
Potrivit
cifrelor comunităţii catolice Sant Egidio, în Italia trăiesc între 130.000 şi 150.000 de romi.
Europarlamentarii consideră că este vorba de o formă de discriminare. În urmă cu puţin timp, Parlamentul European a adoptat o rezoluţie în acest sens.
Ministrul italian de Interne, Roberto Maroni, a anunţat pe 26 iunie că va trimite forţele de ordine în toate taberele de nomazi, pentru prelevarea amprentele digitale
de la toţi ocupanţii. "Vom lua şi amprentele minorilor, pentru a evita fenomene ca cerşetoria", a spus ministrul, vorbind despre necesitatea unui "recensământ".
Eurodeputaţii au denunţat încă de la început proiectul italian, spunând că "este de neconceput într-un stat UE ca un grup social să fie vizat de o măsură colectivă de luare a amprentelor".
Şi premierul Călin Popescu Tăriceanu a precizat, referindu-se la măsurile avute în vedere de autorităţile italiene privind identificarea persoanelor, că nu doreşte ca aceste măsuri să aducă atingere cetăţenilor români. "Nu vreau ca aceste măsuri directe sau indirecte să aducă vreo atingere cetăţenilor români, care trebuie să fie trataţi ca oricare alt cetăţean european", a spus primul-ministru la începutul şedinţei de miercuri a Guvernului.
Potrivit
cifrelor comunităţii catolice Sant Egidio, în Italia trăiesc între 130.000 şi 150.000 de romi.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
