Un Tour de forţă organizatoric

Cicliştii se pregătesc pentru startul primei etape de munte, în timp ce dramatismul etapei anterioare pare să fie uitat. Acesta e Tour-ul.

Drama ţine o zi, de mâine totul devine din nou posibil. Cea mai lungă etapă, de 238 km, s-a decis pe ultimii 30 de metri, atunci când atacul disperat al campionului Franţei, Nicolas Vogondy, a fost anihilat de sprintul masiv al plutonului condus de Cavendish.

Vogondy a fost în evadare împreună cu alţi doi francezi, 220 km, dar încă o dată
plutonul a fost cinic şi călcat în picioare toată gloria francezului îmbrăcat în culorile de campion al ţării sale. Pe toţi cei 238 km însă, publicul a fost pe marginea drumului. Tour-ul, şi ciclismul în general, este sportul în care fiecare poate sta în primul rând, aproape că poate participa la cursă.

O bătrânică a fost, de altfel, lovită de un ciclist la o curbă, din prea multă curiozitate. Ce-i face să stea pe oamenii aceştia pe marginea cursei, ore întregi, pentru câteva secunde de spectacol în care cicliştii trec în viteză? Organizatorii încearcă să mai înmulţească elementele de spectacol cu o caravană publicitară. Cu o oră înaintea cicliştilor trec pe acelaşi drum peste 100 de automobile
cu mesaje publicitare. Caravana a primit tot mai mult în ultimii ani caracterul butaforic al paradelor americane. Debutează cu un ciclist uriaş în tricoul galben, automobilele sunt îmbrăcate în toate formele posibile, în funcţie de sponsor, de la o dormeză la o cană de cafea, sfidând formele aerodinamicii.

De altfel, se face publicitate
la orice, de la servicii bancare la hoteluri şi de la detergenţi la brânză. În plus
, echipele franceze au propriile lor autoturisme publicitare şi e clar că miza participării la Tour este una imensă de vreme ce sunt interesate direct de publicul de pe marginea drumului. Banii sunt mulţi, desfăşurarea de forţă a Tour-ului, impresionantă. Nu mai puţin de 2.000 de oameni îi urmează pe cei implicaţi direct în cursă, cu misiunea de a asigura infrastructura, gardurile, tribunele (da, la sosire sunt tribune pentru aproximativ 1.000 de invitaţi), clădirile de prezentare etc. Toate sunt asamblate şi dezasamblate în fiecare zi.

Mai e nevoie de un epilog al articolului aniversar de ieri, despre dopaj. Până pe pantele ultimului munte al zilei, Super Besse, Schumacher e purtătorul tricoului galben. Prezenţa sa la start a fost puternic contestată. Schumacher a fost suspendat cinci luni în 2005, pentru catheină, un antialergic – de fapt un stimulent de oxigenare. În octombrie anul trecut, e drept, nu în timpul cursei ci... la discotecă, Schumacher a fost depsitat cu urme de amfetamină. E drept, amfetamina nu te face mai puternic, aşa ca eritropetina, ci doar te face să uiţi de durere şi de oboseală... De ce avea nevoie la discotecă Stefan Schumacher de toate astea?