Prin comunism, inapoi la crestinism

a origine, comunismul a fost cu putinta deoarece lumea incepuse sa se decrestineze; pentru acelasi motiv, astazi ne este extrem de dificil, daca nu cu neputinta, sa-l intelegem si sa-l exprimam. Comunismul este esentialmente harazit crestinismului: chiar fara sa ne-o marturiseasca explicit, chiar daca se preface ca dispretuieste crestinismul si ca este interesat de alte lucruri "mai serioase si mai insemnate" (progresul social, nivelul economic, lupta de clasa etc.), tinta lui adanca si statornica este lumea valorilor crestine, pe care le maimutareste, pe care le ataca pentru a le arata carentele, pentru a le sluji fara sa vrea, amin­tindu-ne de ele si reinsufle­tin­du-le", este una din re­flec­tiile lui Andre Scrima, stranse in volumul "Ortodoxia si incercarea comunismului".
Aparut de curand la Editura Humanitas, volumul "Ortodoxia si incercarea comunismului" reuneste textele lui Andre Scrima, continuand editarea Scrierilor sale, inceputa in 2005. Sub ingrijirea lui Vlad Alexandrescu, editia de fata cuprinde scrierile inedite sau publicate, datand din perioada 1950-1958. Facand parte din grupul "Rugul aprins", constituit la Manastirea Antim, Andre Scrima a fost unul dintre ambasadorii ortodoxiei romanesti, avand cu Biserica Ortodoxa Romana o relatie speciala. Plecat din Romania in conditii total absurde, dupa cum el insusi marturisea, intr-o scrisoare adresata lui Bartolome Anania, Andre Scrima a simtit nevoia, la sosirea in Occident, sa faca o evaluare generala a comunismului ca sistem. La 1 decembrie 1956, imediat dupa ce a parasit Romania, in "Jurnalul din Elvetia" nota: "Comunismul e ducerea la limita a occidentalismului, si Occidentul e condamnat sa se occidentalizeze din ce in ce mai mult. (...) Co­munismul e inexplicabil prin sine si prin conditiile locului unde a aparut. El e explicabil doar vazut din Occident. E o erezie occidentala indreptata intai impotriva Orientului. Orientul a fost lovit in partea sa slaba si a cedat."
Impartit pe sectiuni, volumul aparut la Humanitas reuneste in prima parte "texte de la Antim", dinaintea plecarii din Romania, pe 28 noiembrie 1956, destinate unor conferinte sau circulatiei intre membrii grupului de la Antim, dupa cum precizeaza Vlad Alexandrescu in Nota asupra editiei. Cea de-a doua sectiune numita "Ganduri intre doua lumi" contine doua jurnale de idei, cel dintai din primele zile de dupa sosirea sa la Geneva si al doilea de dupa sosirea din India. Firul rosu, obsedant, care strabate cele doua jurnale este incercarea de a descifra ce a insemnat experienta comunismului, in care el a vazut o sfidare diabolica a crestinismului. Intr-o scrisoare trimisa in august 1957 grupului de la Antim, Andre Scrima isi amintea ziua plecarii sale din ta­ra: "Asadar, in dimineata aceea de noiembrie, am plecat foarte firesc, ca ceva care se intampla fiind­ca trebuia absolut sa se intample, fiindca (va rog sa ma intelegeti) se intamplase deja. Stateam tintuit de fotoliul avionului si simteam cum un alt resort se declansa, eliberand si punand in lucrare ceea ce, nestiut, se pregatise pentru ziua si ceasul
acela...?"
Iar la doua luni dupa sosirea sa in Occident, Scrima scria "Simple reflectii despre comunism", un text vizionar, redactat ca un raport despre situatia Bisericii ortodoxe romane sub crestinism. Textul constituie a treia parte a volumului de fata. Spre exem­plificare, vom cita un fragment din subcapitolul "Comunismul drept epifanie a inexistentei lui Dumnezeu": "Aici se reveleaza comunismul drept punctul cel mai inaintat de pana acum al unei vechi directii ateiste si, mai ales, antihristice. El incearca sa concentreze, sa observe si sa aplice, in modul cel mai stiintific (...) toate pozitiile valorile si puterile lumii pentru a duce in sfarsit la indeplinire visul vechi si mereu nou al omului cazut: o indumnezeire fara Dumnezeu".
Pentru cititorul avizat si neavizat, volumul "Ortodoxia si incercarea comunismului", reunind in ultima parte corespondenta lui Andre Scrima cu diverse personalitati ale culturii si ortodoxiei romanesti, printre care Dumitru Staniloae, Vasile Voiculescu, Sofian Boghiu, Antonie Plamadeala sau Patriarhul Justinian, este el insusi o "incercare" si o cale de cercetare, un drum care trebuie parcurs.