"Nichita Stanescu a fost o beizadea intr-o epoca proletara"

Nichita a dezghetat Academia * Ion Iliescu: "Nichita - un tanar bland si luminos"
Ieri, in Aula Academiei Romane, intr-o atmosfera mult mai calda si mai animata decat te-ai fi putut astepta sa gasesti in cel mai inalt for cultural al tarii, obisnuit mai degraba cu sesiunile sobre si solemne, a fost omagiata implinirea a 70 de ani de la nasterea poetului Nichita Stanescu. In prezenta presedintelui Ion Iliescu si a catorva reprezentanti ai vietii literare din Romania si din diaspora, a fost evocata, cu o emotionanta nostalgie, originala personalitate a poetului si a fost subliniat rolul extraordinar pe care l-a jucat opera sa in evolutia liricii romanesti. "Nichita Stanescu este un mare poet intr-o epoca imposibila, un mare liric european aproape necunoscut", a afirmat, in discursul sau, presedintele Academiei, Eugen Simion, exprimandu-si in acelasi timp mirarea ca acesta a putut aparea "intr-o asemenea istorie rea". Trecand in revista meritele sale literare - "a reinventat lirismul romanesc si a avut un rol esential in procesul de renastere literara, deschizand calea postmodernismului" -, Eugen Simion a apreciat ca "poetul a trait ca un om liber, intr-un regim totalitar. Intr-o societate represiva, Nichita Stanescu a reusit, nu sa o pacaleasca, ci sa ii impuna modul sau de a fi risipitor. A fost o beizadea intr-o epoca proletara". La randul sau, presedintele Ion Iliescu, marturisind un "viu sentiment nostalgic" produs de absenta celui omagiat, a asociat imaginea poetului cu ideea de tanar: "Imi formasem despre el imaginea unui tanar pe care nu ma sfiesc sa il numesc luminos, cu toate ca termenul avea alte conotatii pe atunci. Chipul unui tanar bland si luminos, dar alert in spirit si plin de fantezie, razbatea din versurile sale." Ion Iliescu a evocat si vizita pe care i-a facut-o poetului, in apartamentul sau din Piata Amzei, unde l-a intalnit si pe prietenul acestuia, Adam Puslojic, ce tocmai venise din Iugoslavia, aducand cu sine o sticla de coniac. Presedintele l-a mai descris pe Nichita drept un "om bun la suflet, prieten cu toata lumea (nu ura, nu suspecta, nu invrajbea)", generos si decent, refuzand vedetismul. In interventia sa, criticul Nicolae Manolescu, remarcand necesitatea editarii unei biografii a lui Nichita Stanescu, "un om si un poet care nu au fost contestati cu adevarat nicodata", l-a inscris pe acesta, alaturi de Eminescu si Arghezi, in triada care a marcat definitiv lirica romaneasca. "Exista cativa poeti care nu se multumesc sa fie mari si profunzi, ci, odata trecuti prin poezie, nu o mai lasa la fel". Criticul a elogiat, de asemenea, atat "frumusetea sa extraordinara, absolut exuberanta", cat si remarcabila sa libertate fata de limba romana. Amintiri emotionante, despre omul Nichita, au mai fost impartasite publicului si de Dumitru Radu Popescu, Fanus Neagu si Adam Puslojic (acesta din urma daruind presedintelui Iliescu doua portrete, unul infatisandu-l pe Nichita, celalalt chiar pe presedinte, si lui Eugen Simion un altul, tot al poetului, toate realizate de pictorul iugoslav Momcilo Golumbovic Kani). Despre importanta lui Nichita in spatiile de limba romana au mai vorbit si Mihai Cimpoi, presedintele Uniunii Scriitorilor de la Chisinau, si poetul Vasile Taratanu, din Cernauti.